Vin din timp
26 January 2007, by Vlad
Salutam pe toti din lumea skiului si in special pe e-skiorii!
Cand colegu’ Bogdan m-a categorisit la un moment dat ca avand “experientza seculara”, m-a facut sa ma simt mai de graba un pic demodat decat cu un bagaj de cunostinte mare bun de impartasit celor ce sunt amatori de ski.
Cred ca sentimentul e unul corect. Invitat de el sa ma bag si eu in seama si sa spun si eu cate ceva am stat si m-am gandit ca lucruri noi sau nestiute despre ski si munte si iarna, sunt pt mine, greu de gasit si mai degraba as putea sa incep sa depan povesti despre cum era skiul si cum a ajuns acum. Mai jos scriu pt doritorii de istorie si/sau pentru cei curiosi sa stie cum era.
Asadar, privind in urma, vin intr-adevar din epoca skiului cu legaturi cu clapa, a canturilor cu suruburi si a claparilor cu clape foarte inguste (cca 5mm latime).
Cand skiul era tot ce aveam eu in cap si-n gand, trebuie sa va imaginati ca in acest sport skiuri bune erau toate alea care veneau de afara, indiferent de marca si sau clasa data de fabricant. Elan era de exemplu un ski in fata caruia toata lumea se inclina. Erai fooooarte admirat la coada daca puteai sa apari cu o pereche de Elan Equipe. Rossignol se fabrica numai in FR, si erau Merceresurile in lumea skiului. Rolls-Royce se chemau Olin. Salomon facea numai si numai legaturi de ski. Nemtii aveau cate 2 firme pt ski si legaturi. In plus fata de Volkl si Marker mai erau si skiuri Erbacher si legaturi Geze. Atomic si Fisher erau in business doar cu skiuri nu si cu legaturi ca azi.
Cat despre clapari, ce sa zic, cam toti purtau nume austriece si se fabricau in Italia. Imi amintesc primii mei clapari, Caber, primiti din Germania. Si noi pe deasupra! Ce mandru eram si ce bine mi-au prins. Citind ce zicea si Alex in alt post, intr-adevar e esential sa-ti cumperi claparii potriviti. Sunt totusi de parere ca echipamentul trebuie sa fie un pic mai performant decat nivelul de ski pe care esti capabil sa-l practici (sa-l practici in conditii reale nu ce ti-ar placea sa se vada de catre altii - fi onest cu tine).
Sa mai zic si cum se alegeau skiurile pe vremea aceea? Doamne sfinte, trebuia sa stau cu mana intinsa in sus pe langa ureche si cu degetele sa atind varful skiurilor! Mai traziu un pic, cu mana intinsa in sus dar numai din cot. Eh, ce sa zic, bine ca s-a terminat.
Un lucru a ramas totusi valabil si anume modul de alegere al betelor: in clapari pe skiuri, mana pe langa corp, flexezi cotul la un unghi de 90o si prinzi batul cu pumnul de sub rozeta si manerul batului in jos stand pe covor. Zic toata descrierea fiindca am vazut destui pe partie, vai de ei, adica ne-conseillati in acesta privinta. (dar mai mult despre ce si cum pe partie in alta povestire).
In zilele noastre treburile sunt mult mai simple. Echipamentul de ski era candva, etern. Adica il purtai toata viata ta. Se lasa mostenire prin testament, se dadea numai numai si numai unei persoane foarte dragi cand emigrai, ce mai, era ceva vecin cu sacrul. Si mama mia ce mai costa! Azi el a devenit jetabil. Cine se mai poate lauda ca a reusit sa vanda la mana a doua skiurile purtate de el sezoanele trecute? Eventual le faci cadou unui incepator. Si cred ca e mult mai bine asa, in situatia actuala.
Cam asta-i cu atunci si acum. Ne mai “auzim” si alta data tot aici la Derdelus.
Comentezi?? Comenteaza!!
3 Raspunsuri la “Vin din timp”
Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.
salutam si noi pe vlad cel imortel, vlad cel de dincolo de vremi :)
lasind gluma pt altii, tin sa spun asa: frumos tata ce povestesti, imi aduc si eu aminte si parca ma apuca nostalgia… si oricum, pe vremea aia mergeau copiii in tabere de schi, era parca mai mare efuziunea… acum nu mai ai loc de gang-uri de boarderi, nu zic, asa e vremurile, e bine daca macar asa vin la derdelus.. :)
bravos vlad, mai treci p-aici.
ps: domnu vlad nu-i asa batrinel cum vrea sa lase impresia, numa’ ca s-a apucat din timp de schi si in plus de asta are si o memorie fantastica se pare…
Taberele de schi de la “cabanitza” din Poiana sau cele de la cabana Vf cu Dor…
Alt nostalgic
Cosmine, avem sanse mari sa ne fi intalnit odata, mai demult… ;)