• Home
• SKI WITH US!
• Summer Joy
• Echipament
• Echipa
• Arhiva

Cauta:

Login RSS

Chamonix. Schi. Poveste.

Nu-i jurnal, nu-i RT. E doar tips&triks, e niste poze si e din ianuarie.
So, s-o luam cu inceputul (si pt ca-s grabit o sa scriu telegrafic si nasol):
Read more

Poveste de Arlberg (II)

Cum am promis, revin.

Read more

Poveste de Arlberg.

Ca sa fiu politically correct o sa zic c-am fost in zona Arlberg, nu la St Anton (am stat intr-un satuc cu gara si cinci case la cca 10 km de oraselul cu pricina).
Zona-i destul de scumpa la cazare: min 40e in St Anton si Stuben, nu vreau sa stiu cit in Lech (fite, magazine Prada, hoteluri de 5*, Porche si reclame la toale de snow Hugo Boss). Noi am platit intre 28 si 30 in satucul nostru (Langen) la Haus Jochum si Haus Schrotter (hehe, la 17 oameni 2 case ne-au trebuit).

Cam toate localitatile au acces direct la pirtii. Daca nu, ai autobuz/tren gratis sau aproape gratis. Ski-pass-ul in februarie e 198e. Bautura-i semnificativ mai ieftina ca-n Chamonix (bere cca 3-5e, cafea 2-3, alcoale cam 10e suta) iar mincarea cam la fel sau poate ceva mai jos.

De dat ne-am dat aproape exclusiv pe coclauri in zona St Anton (Galzig, Gampen-Kapall, Rendl), Stuben si Lech-Zug… “aproape” pt ca mai foloseam pirtiile pt conexiuni la instalatii ;)
Poza de mai sus e facuta din Rendl catre Kapal-Valuga. Pacat ca n-am avut mereu asa vreme frumoasa ca-n ziua cu poza (4 zile de vint, ceata si ninsoare, 2 de soare… in ordinea asta), alta ar fi fost situatia.
Liniile rosii urmaresc in general un soi de rute sau trasee (nu-s pirtii, e un fel de marcare a unei zone de freeride… “pirtii de offpiste”, cum zicea un amic). Prin zonele astea am ars-o in general, caci la ceata si viscolul omniprezent nu ne puteam permite iesiri mai curajoase.
Variantele desenate cu galben le-am ochit abia in ultima zi… sint ok, doar vizibilitate sa fie (lucru de care noi n-am prea avut noroc asa c-am lasat onoarea altora)

Ne-am mai distrat bine si in Lech, pe sub telescaunul de 6 Kriegerhorn. Acolo trebuia sa trecem pe sub niste plase de protectie, am ezitat initial cind a strigat la noi un nene in uniforma ce parea jmecher, iar la tura urmatoare cineva ne furase deja placerea primelor urme. Oricum, zona se deschide mult in dreapta, si daca e zapada si ceva vizibilitate te poti distra de minune chiar si prin ceva padurice.
In Lech am mai prins un soi de “joy of the lifetime” cam pe linia traseului 49. O fata enorma cu zapada neatinsa pina jos in Zug… Cam cit ar fi poate de la 2000 in Sinaia numa powder si spatii vaste. Spre final am trecut chiar si printr-un soi de garduri-curti-de-oameni iar nenea de la telescaun ne-a zis sa nu ne mai prinda pe acolo ca zona e inchisa.

Ce sa mai zic?? Mai zic in episodul 2. Parol.

Dynastar Legend Pro (again)

Gratie lui Alex am aflat ca senzatia de siguranta la viteza precum si cea de motor puternic si subturat pe care ratracele-schiuri mi-au lasat-o in spatii vaste (senzatie despre care vorbeam si intr-un post anterior) se datoreaza echipei de race de la Dynastar. Cica astia ar fi proiectat LP-urile care au devenit astfel un soi de ski de GS in carcasa de big mountain. Buna treaba Dynastar, saru’ mina sa traiti!

Intrebind la google am mai aflat cum ca sint facute dintr-un laminat mixt de lemn si titan, ca au o raza de curbura de 29m pt modelul de 186cm (asta observasem si eu) si ca e un schi cu adevarat exceptional. Cu precizarea ca si schiorul trebuie sa fie la fel :D

The Pro model demands and delivers a high-performance ride. The Pro Rider is not designed for the faint of heart. Made for Mach 50 straightlines, powerful big mountain pow turns, and explosive inbounds shredding, this ski will give you the ride of a lifetime.

It basically feels like a fat race ski, it’s heavy and unforgiving…that said it’s an incredible ski if you have the technique and strength to drive it. By far it is the most stable thing I’ve ever been on and it performs best a very high speeds.

St. Anton de Balamuc

In asteptarea miilor de mb din aparatele profesionistilor, am bagat in clasorul meu Picassa citeva pozulici cu lipici facute chiar de mine in cele doua zile cu soare.

Dynastar Legend Pro

He-he, mi-am luat jumbo jet-uri!

[edit February 19th 2007]
La cererea fanilor si pt binele comunitatii iata ceva pareri-cuvinte despre produsul mai sus mentionat.

Iete drace ca m-am spurcat! Eu (iremediabil fan Volkl), eu (ce suferit-am cind americanii de la K2 i-au cumparat pe nemtalai), eu (care nu prea-s incintat de imaginea Quicksilver) imi luasi Dynastar Legend Pro. Read more

happy people @ st anton

Locuri misto, zapada multa (!?), gasca capabila (17 buc)… la mai mare si la anu :)
Revin cu poze (de lins pe monitor) si comentarii (utile). Dureaza (putin) pt ca am de facut o selectie (corecta) din 6-7 gb de poze si filme.

daca zapada nu e, macar scandal sa fie

7 Februarie, Poaina Brasov. Ultimele clipe ale marii zapezi cazute cu citeva zile inainte. A doua zapada schiabila din 2007. 30-40 cm in padure, chiar mai gaseai si locuri neatinse. Un vis frumos.

Rici e din Sibiu si e rider. Stie prin padure, stie diverse. Read more

Freeride Camp Loveste Iar.

Cind eram mici mergeam la Sinaia in tabare de schi. Acum am crescut mari si mergem in camp-uri de freeride.
Pe vremea aia nu stiam noi prea multe, dar ne placea, ne distram si invatam… nici zapada nu era o grija prea mare. Acum avem instructori prorideri (chiar si noi sintem rideri), avem party-uri cu digei, avem fun, vorbim despre pow-scouters, drop-uri, line-uri, etc (bleah, un slang mai ceva ca-n agentiile de publicitate).

Ma rog, duca-se. Problema e alta. Tare frumos un astfel de eveniment daca ar ramine ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie: o tabara (ma rog, camp) pt cei ce vor sa invete ceva, nu un eveniment media creat si desfasurat doar pt sponsori. Vodafone, Peroni, Fiat, Redbull, 10 producatori de echipament (fara exagerare) plus vreo 7-8 parteneri media. Si vreo 15 organizatori si prieteni de organizatori. Asta a fost anul trecut afisul unei fisiieli generale in care participantii (sorry, riderii) au fost un public-decor in genul emisiunilor tv. Ca fara ei n-ar fi existat nici camp, nici sponsori.

Poate anul asta situatia o fi alta (ca sigur-sigur vine Trandafir!). Zapada sa fie, ca-n rest ne descurcam noi. :)

// inspirat de o discutie tare delicioasa pe forumul snowboard.ro //

Copyright © 2007-2010 derdelus.ro ·