• Home
• SKI WITH US!
• C’era una volta il… MonteRosa 2011
• CONCURS

Cauta:

Login RSS

Aurelien Ducroz se intoarce

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y5pZLUalu30]

Un nou film cu noua vedeta a celor de la Dynastar. Totul pare foarte simplu, dar omul asta e un atlet desavarsit si un schior incredibil de talentat. Are un stil aproape perfect, si nu ma refer aici neaparat la sarituri - care sunt uimitoare, cat la modul in care abordeaza orice fel de zapada si de panta.

De urmarit cariera distinsului Aurelien Ducroz.

St Anton - probele video (2)

Stiu ca e greu de crezut, dar in poza asta apar si eu. Cei cu privirea mai agera va pot confirma. Totusi, se pare ca sunt mai rapid decat camera foto, chiar si in off-piste. Ce se vede este “partia” de sub telescaunul de St Cristoph, iar poza e facuta in ziua cand testam Stormrider-urile.

Da, domne, era iarna la astia!

In fata naturii, in general, si a muntelui in particular, mai ales iarna, nu poti fi decat modest si umil. Asa ca un moment de reculegere, meditatie si piosenie e foarte bun. Asta e un fel de “la revedere”. Ultima zi, una dintre ultimile coborari.

Galzig. Una dintre cele mai bune coborari a fost din Galzig, prin dreapta, oarecum paralel cu partia amenajata dar printre stanci, intersectand cele doua traverseuri de mai jos. Si mai departe pana in 4.

Vedere catre Schindler Spitze (2660). O coborare buna a fost prin hornul ala mai lat, drept in jos, si iesire in dreapta pentru a continua tot in off-piste.

Inchei cu Valluga (2810). Un varf foarte frumos, pe care din pacate nu am ajuns. In zona asta era cea mai buna zapada pe care am avut-o la St Anton.

Pentru o afisare mai buna a pozelor (adica completa, aici apar taiate putin in dreapta), mergeti aici. Si ii multumiti lui Axi pentru frumoasele cadre pe care le-a prins si pentru faptul ca s-a ambitionat sa faca poze. Eu sigur ii multumesc. Au fost mult mai multe poze, dar mie astea mi s-au parut reprezentative si le-am urcat pe fuga. O sa mai adaug in acelasi loc in zilele urmatoare.

Ah, la Cota 2000 ninge la greu. S-au pus vreo 50 cm. Maine sunt pe partie. As fi fost si astazi, dar nu merge cabina din cauza de vant si e ceata. Dar ninge, asta e esential.

St Anton - probele video (1)

In proba numarul 1 se vede cum un grup mare de indivizi sta sa ia cartele si, aia care stiu, bilete de 12 euroi pentru plimbarea cu elicopterul. Asta e ziua 1.

Alina si un grup de masculi incep operatiunea “Furtuna alba”.

Operatiunea continua cu scucces, in timp ce elicopterul, victima si salvatorul se ridica in albastrul cerului.

Alina, fii barbata! It only happens to the best of us!

Din cauza unor probleme tehnice ma opresc aici. Revin cand pot.

Volkl Gotama

Profil: 133-105-125, radius 28,5 m@190.

O sa fiu foarte scurt. Din cauza ca nu am avut powder, am cam luat degeaba schiul asta. Pe partiile inghetate de dimineata e foarte greu sa te dai cu Gotama, care e un schi de powder. E destul de moale, ceea ce inseamna ca pe o partie inghetata o sa vibreze din varf si din coada si o sa piarda destul de usor aderenta.

Am iesit si in off-piste, unde s-a comportat mult mai bine, dar, din nou, conditiile erau departe de ce vrea un schi ca asta.

As zice, deci, ca testul a fost neconcludent. Poate ca e un schi genial, dar cu siguranta e unul specializat pentru anumite tipuri de zapada - adica pentru zapada mare si moale.

St Anton (3)

Ziua de schi nr. 4

M-am trezit in a 4a dimineata de stat la St Anton ingrozit ca cineva nu a mai aprins lumina afara. Soarele care tinuse cu noi tot timpul fusese inghitit de nori. Mai mult, in statiune mai si ploua usor. Oribil. Drept pentru care o parte a decis sa plece la Zurich (200 km) pentru o scurta vizita. Cealalta parte a luat drumul Lech-ului, cu masina.

Lech e destul de diferit de St Anton. E mai “asezat”, dar si mai aglomerat si masinile traverseaza tot orasul, ceea ce nu e cazul in St Anton. Mi-a placut faza cu parcarea subterana chiar vizavi de unul dintre telescaune. Am stat prea putin sa mai trag si alte concluzii.

Din partiile din Lech nu am inteles mare lucru, din cauza de vizibilitate. La inceputul zilei a fost o ceata din cauza careia nu vedeam mai mult de 20m. Dupa ora 11.00 a inceput sa ninga la greu. Cu fulgi mari si grei. Jos, evident, ploua. Totusi, in Lech am gasit o partie pe care era instalat un radar. Dupa alte documentari intensive am vazut ca exista aceeasi chestie si in Randler, dar noi nu am mai ajuns si acolo. Ei, radarul era pus pe o fasie cu inclinatie de maxim 20 de grade, lunga de vreo 200m si lata de vreo 3-4m, pe partea stanga a partiei 35. Viteza maxima - 66.4 km/h. Si nu mi s-a parut o viteza extrem de mare. Probabil ca o viteza medie cu care ma dau e undeva in jur de 70-75 km/h. Viteza maxima as zice ca e undeva pe la 85 km/h. Pe de alta parte, nu cred ca am trecut vreoadata de 90 km/h.

Asta a fost highlight-ul zilei. Fara offpiste, ca nu vedeam nimic. Pe la 12-13 am plecat acasa. Oricum tibia mea dreapta arata destul de rau, si asta inca din prima zi. Dupa Lech m-am mai procopsit cu o julitura in spatele genunchiului drept. Nu am idee ce si cum.

Ziua de schi nr.5

A 5a zi a fost mai proasta ca cea de dinainte, din punct de vedere al vizibilitatii. In prima parte zilei am avut ceva noroc ca am ghicit zonele in care nu prea era ceata. Dar nu a durat mult pana cand tot muntele a fost acoperit. Mai jos de 1800 era mai bine, dar acolo zapada era la fel de proasta ca in fiecare zi.

Totusi, a fost o zi buna pentru ca am inchiriat din nou schiuri. De data asta, din cauza de zapada si vizibilitate, o pereche de Stockli Laser Race SC, schiuri de slalom. Curand si review-ul.

Ziua de schi nr. 6

De departe cea mai buna zi de schi dintre toate. Vreme se indreptase, adica era din nou soare, chiar daca era ceva mai frig decat in primele zile si era si ceva vant. Nu m-a deranjat deloc. Schiurile mele au fost ideale pentru conditiile date.

Peste tot se pusesera vreo 10 cm de zapada proaspata. Nu pot sa ii zic powder, ala e de la 30 cm in sus. Asa ca m-am repezit in zona 15/15a, unde a fost un deliciu. Am deschis mai multe trasee in ziua cu pricina. Totusi, coborarea preferata a fost printre teleshiul Tanzboden si partia 11, traversand la 9 si 4a, cu coborare pana in 4. Plecare de pe un platou aranjat bine de powder, continuare printr-un horn destul de stramt, dar si destul de scurt ca sa poata fi coborat drept, si mai departe fara emotii sau probleme pana in 4.

Pe la ora 2 am decis sa luam telecabina care se cheama Valluga. De fapt nu ajunge pe Valluga, ci pe Vallugagrat (2650). Intre cele doua mai e o cabina mica, un fel de condola antica. Skipassul nu include si asta, iar coborarea am inteles ca se face numai asistat de un ghid. Cert e ca nu existau urme de la Valluga spre partia 19 care pleaca de la Vallugagrat. Aici zapada era de departe cea mai buna pe care am gasit-o in toata zona. Faptul ca nu prea bate soarele in vale si ca e destul de frig inseamna ceva. De aici am mai coborat o data pe langa 15a, pe o linie noua pentru mine, dar deja batuta de altii.

Ultima coborare - Kandahar-Kapall, pe care o mai facusem cu 1 zi inainte. Interesanta pentru o partie :). Si lunga, de la 2330 pana la 1304, in St Anton. Pana la 1850 - foarte buna, dupa care incepeau hopuri, gheata sau zapda flescaita.

Cam asta a fost schiul la St Anton. A meritat din plin, dar daca m-as mai duce, as face-o undeva la mijlocul lui februarie. In martie deja incepe sa se incalzeasca, iar zonele de off-piste nu mai sunt asa fun. M-as mai duce la St Anton. Daca partiile le-am cam facut, mai putin in zona Randler, pentru off-piste posibilitatile sunt nelimitate. E atata munte ca e imposibil sa il faci pe tot in 6 zile.

St Anton (1)

Planul era simplu si discutat de ceva vreme: mergem la St Anton ca e sus (2811 altitudine maxima, 2000 medie) si ca e cu cluburi & stuff iar noi inca suntem tineri. Clickuit net la greu pentru pensiune (toate, dar absolut toate informatiile sunt pe www.stantonamarlberg.com), am gasit pensiune si totul era ok.

Pe drum incolo - ziua 1

Am plecat pe 2.08 dimineata la ora 6 din Bucuresti si am ajuns dupa vreo13 ore la Paprika, un complex hotelier, cam bomba de felul lui, dar destul de ieftin si foarte curat, chiar inainte de granita cu Austria. Rezervarea s-a facut si aici online, fara nici un avans. Foarte cool.

Traseul a fost Bucuresti - Pitesti - Sibiu - Arad - Szeged - Budapesta - Gyor - Paprika. Drumul foarte bun, dupa Nadlac :). Mai ales dupa Szeged, cand incepe autostrada. Sistemul de autostrazi din Ungaria este, pentru mine, umilitor. Daca in Austria e ceva normal, in Ungaria imi da dureri de cap si imi provoaca nervi. Dar sa lasam oamenii in pace.

Pe drum incolo - ziua 2

Planurile se complica din cauza ca apare necunoscuta Pandorf. Un outlet foarte mare, cu o tona de firme si noi cu sperante ca ne vom lua cu 3 euro garderoba pentru 2-3 ani. Am plecat la 8.30 din Ungaria, la 9 si ceva parcam la Pandorf. Ne-am desumflat destul de repede. Un outlet ramane un outlet. Daca ai noroc gasestii chestii misto si eftine. Probabil ca depinde si de perioada in care ajungi acolo.

A doua necunoscuta - Viena. Din motive bine intemeiate a trebuit sa intram in Viena, intr-un cartier care se cheama Favoriten, aflat chiar langa autostrada noastra catre Salzburg. Poate suna ciudat, dar Favoriten e o destinatie de shopping mai interesanta decat Pandorf. La 5 minute de autosdrada e cartierul asta cu o artera pietonala unde sunt prezenti H&M, C&A, Intersport si multe alte chestii.

In cele din urma am iesit din Viena pe la 16.00. Am parcat in fata pensiunii noastre in jur de 22.00, dupa un drum destul de greu din cauza de ploaie, vant, restrictii de viteza si frustrarea ca am ajuns in munti noaptea si nu mai vedem nimic.

Traseul a fost Paprika - Viena - Salzburg - Innsbruck (prin Germania) - St Anton (de fapt St Jakob, satul in care am stat).

Va urma

Copyright © 2007-2010 Derdelus.ro ·