107

5 January 2009, by alb_ca_zapada

Exista controverse in jurul subiectului dar asta este o cu totul alta discutie. Care discutie si care detalii le puteti gasi aici Chasing Amy film buy Autumn . Anyway, este vorba despre Fred Syversen si niste filmari la un Nuit de Glisse.

Eu unul nu ma pot gindi decit la ce a zis Jamie Pierre: “ce-i peste 80 de picioare oricum nu mai conteaza”. Uhh, mama!

–

am mai meditat eu si mai demult, mai meditez si acum: sint unii oameni cu totul speciali sau atunci cind o faci cu pasiune e cineva sus care te ajuta putintel? adica cum ar veni este vorba doar despre love & passion si eternul univers?…

[via mitza]

Publicat in: Chestii-trestii by alb_ca_zapada

Comentezi?? Comenteaza!!

9 Raspunsuri la “107”

Snowm3 on 5 January 2009 8:37 pm

Splendid filmul … incredibila coborare …

E aproape ziua cand unul dintre profesionisti - cu schiurile in picioare - va sari din elicopter, va ‘zbura’ cateva sute de metri si va ateriza in zapada ca eroul de mai sus … sper sa traiasca si acela si sa ne povesteasca
Thomas on 5 January 2009 9:36 pm

Cat noroc… Am ramas cu gura cascata, credeam ca sigur si-a rupt ceva cel putin.
trainspot on 5 January 2009 11:29 pm

el e “the special one’! : )
Dinutzu on 6 January 2009 7:31 am

Asta e ca aia cu dumnezeul prostilor… ha,ha,ha
Hai sa fim seriosi, ca a te baza pe noroc nu are nici o legatura cu talentul sau inteligenta.
Jamie Pierre spunea ca nu sare inainte sa sondeze viguros terenul de aterizare si chiar si asa si-a rupt pantalonii (putea sa fie gatul) in niste stanci mici pt ca nu a ajuns in aterizarea calculata. Dar macar ala calculeaza ceva…
Asta e redus mintal!! Baftos, dar redus mintal! Daca o tine asa probabil ca nu o sa traiasca prea mult, oricat de “special one” ar fi…

Ehh fiecare cu parerea lui… :-))
barbosa on 6 January 2009 7:44 am

E ski pana la aterizare cred ca restul e noroc ,bulan,cacat in scaldatoare la botez …..
Dar sa fim sinceri filmuletul sau ce a facut omu asta e super si merita respect !
alexosu on 6 January 2009 9:09 am

Asta e un concurs de genul “cine sare de la cea mai mare inaltime si traieste”. Numai ca Syversen a participat fara sa stie. Mi se pare incredibil ca a “sarit” fara sa vrea. Iar ca a supravietuit… well…
Nici ce face Jamie Pierre nu mi se pare ca mai are stransa legatura cu schiul, ca sport, dar macar tipul se pregateste intensiv inainte. E sportul lui.
Dinutzu on 6 January 2009 9:51 am

Tocmai asta ma deranjeaza personal pe mine ca oamenii respecta o tampenie facuta de unul, incurajand astfel de chestii. Ma rog, daca tipul da coltul e doar un fraier mai putin pe lume…. :-))
Daca calculezi ceva care e f riscant, dar macar incerci sa reduci riscul e una… dar sa te arunci, din greseala sau nu, fara sa te gandesti vreo secunda ce ar trebuii sa faci aia e prostie totala.

Apropo, cea mai tare faza genul asta e cazul stewardesei yugoslave care a cazut de pe la vreo 10.000 m dupa explozia bombei din avionul JAL prin 1973 paca, si a supravietuit!!!!!!
Ehhhh, la asta spui respect? Sau, sa traiesti ca ai avut cea mai mare bafta din istorie?
alb_ca_zapada on 6 January 2009 11:04 am

dragilor, eu filozofam pe tema norocului… ca acolo a fost o tona de noroc… din cite am gindit eu in desele mele perioade de convalescenta am ajuns la concluzia ca ghinionul ti-l faci singur, de noroc se ocupa Allah.

adica, ma gindeam asa: oamenii astia fac uneori chestii care-s pe muchie de cutit. de o parte e reusita, de cealalta este intunericul… ce-i conduce catre reusita oare? doar experienta si pregatirea tehnica si fizica? nush de ce parca mai e si o farima de ceva mistic la mijloc.

ps: scuzati va rog elucumbatiile unei minti cuprinse de gripa :P
alexosu on 6 January 2009 11:08 am

Eu cred ca tine doar de soarta, cumva. Daca ma gandesc cum a murit Coombs si cum a supravietuit tipul asta… Poate o fi si o farama de ceva la mijloc, dar e clar ca distributia nu e uniforma.