• Home
• WebCam
• Echipament
• Echipa Derdelus
• Arhiva
• Chestionar de Partie

Cauta:

Login RSS

La schi in Paznauntal, 10 – 17 ianuarie 2009

Un nou articol despre schiatul in strainatate, respectiv Austria. Irina ne povesteste despre Paznauntal si imprejurimi. Multumim pentru articol!

Localizare Paznauntal

Paznauntal este o zonă destul de îndepărtată de România (cam 1500 km faţă de Bucureşti), aflată în Austria (Alpii Centrali de Est), aproape de limita vestică a Tirolului şi lângă graniţa cu Elveţia. Ea se bifurcă de la Landeck spre Sud-Vest şi se  întinde de-a lungul văii râului Trissana, unul dintre primele râuri care îşi varsă apele în Inn după intrarea acestuia în Austria.

De-o parte şi de alta a văii, în  grupele de munţi Samnaun şi Silvretta se întind pârtiile de schi ale celor patru staţiuni: See, Kappl, Ischgl şi Galtur. Iarna drumul auto (B188) care vine de la Pians  se închide imediat după Galtur.  Vara însă, acesta urcă până în  trecătoarea Bielerhöhe (2071m) de unde coboară pe Valea Montafon şi se continuă spre Bludenz, făcând astfel legătura între provinciile Tirol şi Voralberg. Porţiunea dintre Galtur (Paznauntal) şi Partenen (Montafon) este drum cu taxă, fiind cunoscut şi sub denumirea de Silvretta Bundesstraße.

Centrul Paznauntal-ului şi totodată localitatea cea mai mare şi cu cele mai multe pârtii de schi este Ischgl (215km pârtii). De fapt zona de schi de deasupra Ischgl-ului poartă denumirea de „Silvretta Arena - Ischgl Samnaun”, deoarece pârtiile de schi se află atât pe versanţii dinspre Ischgl, în Austria, cât şi pe versanţii dinspre sătucul elveţian Samnaun. Celelalte localităţi, mai mici, mai puţin cunoscute şi cu domenii schiabile mult mai restrânse (30 km în See, 40 km în Kappl şi 40 km în Galtur)  sunt  dispuse de-a lungul văii între Pians şi Galtur, pe o distanţă de 30 de kilometri.

Nu ne-am cazat în Ischgl, unde preţurile erau destul de mari pentru bugetul nostru şi am ales  o căsuţă tare faină din See  - Haus Kathrin, aflată chiar vis a vis de gondola ce urcă la pârtiile din localitate, aproape de supermarket şi de benzinărie. Am plătit 403 euro pentru 7 nopţi într-un apartament foarte spaţios şi dotat cu tot ce-i trebuie. Cred că şi gazda era foarte de treabă, dar noi neştiind germana şi ea neştiind altă limbă nu am avut contact decât la venire şi la plecare, mai mult prin semne sau prin intermediul altor persoane care ştiau engleza.

Ce-am făcut pe acolo

Am schiat cam 250 de kilometri de persoană în cele 6 zile de schi (măsurat cu GPS-ul, nu presupuneri). Pentru asta ne-am trezit în fiecare zi la 6.30 ca să fim printre primii pe pârtii, am înlocuit pauza de masă cu un sandviş înghiţit rapid şi de multe ori am rămas ultimii pe pârtii, cu skipatrol-ul după noi. Ce este skipatrol-ul? Nişte echipe formate fie din cei care lucrează la telescaun, fie din salvamontişti, care coboară pe fiecare pârtie după închiderea telescaunelor, ca să culeagă şi ultimii potenţiali rătăciţi pe undeva înainte de căderea nopţii. Bine, acum să nu vă imaginaţi că stau după schiori şi-i gonesc din spate. Stau la o distanţă rezonabilă şi aşteaptă să avansezi. Dar ştiindu-i acolo te simţi tu prost că stau oamenii după tine şi încerci să te grăbeşti.

99% din timp am schiat numai pe pârtii. Oricum tot ce era abordabil pe lângă pârtii fusese deja brăzdat de sute de schiori înaintea noastră, fiind mai mult ca o pârtie nebătută de la noi decât zăpadă afânată…

Unde am skiat

1. Ischgl – Samnaun

O mulţime de pârtii pentru toate gusturile, clasificate oficial ca fiind destul de dificile şi recomandate schiorilor de la nivel intermediar în sus. Deşi majoritatea pârtiilor se află între 2800 şi 2200 de metri, în  zonă nu mai ninsese de mult şi asta se vedea în cantitatea de zăpadă prezentă atât pe pârtii cât şi pe lângă ele. Cu toate acestea pârtiile erau în stare destul de bună, în mare parte şi datorită zăpezii artificiale, dar şi datorită îngrijirii pârtiilor în fiecare seară, când o armată bine organizată de „maşinuţe” de bătut zăpada intra în acţiune. Am explorat majoritatea „hub-urilor” de schi din zonă, locuri de unde pleacă în toate părţile zeci de telescaune sau zeci de pârtii: Idalp  - 2320m (Austria), Idjoch - 2760m (pe graniţă), Greitspitz - 2872m (pe graniţă), Palinkopf - 2864m (Austria), Gampenalp – 1970 m (Austria), Alp Trida - 2263m (Elveţia).

Cel mai mult ne-au plăcut pârtiile negre ce coboară de pe vârful Palinkopf, pentru că nu se dădeau prea mulţi pe ele şi zăpada era bună chiar şi seara când celelalte pârtii se umpleau de dâmburi şi de gheaţă. În plus pantele lor erau numai bune de exersat.

În afară de acestea au mai fost alte câteva pârtii care ne-au plăcut foarte mult:
- roşia 70, o pârtie luungă şi variată care coboară de pe Greitspitz spre partea elveţiană  ;
- roşia 40, care coboară 890 de metri diferenţă de nivel de pe Palinkopf.  Pârtia este luungă şi foarte variată, alternând porţiuni de drum, cu porţiuni de pârtie lată sau văioage închise între doi pereţi, cu diferite grade de înclinare. Zăpada din păcate era cam raşchetată după amiaza când am fost noi şi pe alocuri am dat de pietre şi gheaţă. Cred că merită făcută dimineaţa, când e proaspăt bătută de ratrac şi nu s-a stricat încă de la schiori;
- roşia 81, pârtie „duty-free” care coboară până în sătucul elveţian Samnaun (1840m). Pârtie lungă şi superbă, cu mult mai puţine pietre şi dâmburi decât restul pârtiilor care coborau de la zonele de ski până în localităţi. La un moment dat pârtia trece chiar printr-un canion, ca apoi să iasă într-o poieniţă de vis închisă din toate părţile de pereţii munţilor, cu căsuţe de vară aproape îngropate în zăpadă, de unde numai Heidi mai lipseşte. Ultima parte e dreaptă şi trebuie să dai la beţe, dar nu-i bai, că abia poţi să studiezi micuţul şi cochetul sătuc aruncat la capătul văii Schergenbach.

Acum acestea au fost doar câteva pârtii care ne-au plăcut nouă mai mult, dar aşa majoritatea pârtiilor erau faine şi foarte bine întreţinute, în ciuda faptului că zăpadă era destul de puţină. Am preferat pârtiile austriece care erau în general mai goale decât cele elveţiene (probabil şi din cauză ca se aflau o mare parte din zi în umbră, era ceva mai frig şi zăpada mai tare). Erau foarte faine şi cele elveţiene, numai că erau cam aglomerate pentru gusturile noastre şi din această cauză se stricau destul de repede (făceau dâmburi şi gheaţă). Cel mai bine de schiat era dimineaţa, printre primii schiori, când prindeai pârtiile perfecte aranjate de ratrac, şi  în jurul prânzului când majoritatea se opreau să mănânce şi mai rămâneau foarte puţini pe pârtii. După prânz mai apăreau şi dâmburi, gheaţă şi pietre, mai ales pe pârtiile foarte frecventate sau pe cele de coborâre în localitate.

2. Galtur

Zona de ski, aflată la poalele impunătorului vârf Ballunspitze (2671m), este dotată numai cu 3 telescaune, o gondolă şi în rest teleschiuri, aşa că ne-am orientat spre pârtiile deservite de telescaune. Se simţea lipsa generală a zăpezii, dar şi a tunurilor, pârtiile fiind cam îngheţate chiar şi la prima oră. Cel mai mult ne-a plăcut zona Innere Kopsalpe, oarecum izolată de grosul pârtiilor…  linişte, puţini oameni, peisaj sălbatic…. dacă ignorai telescaunul puteai să te simţi cu uşurinţă izolat în inima muntelui. Cum nici zăpada nu era excelentă, nici pârtiile prea înclinate am stat aici doar jumătate de zi, iar cealaltă jumătate am petrecut-o în Kappl.

3. Kappl

Ca şi la Galtur, nu ai foarte multe opţiuni deoarece sunt 3 telescaune şi un teleschi. Bine, a nu se înţelege greşit… nu ai foarte multe opţiuni faţă de cum este la Ischgl, nu faţă de cum este în România, căci nu există termen de comparaţie (nu stiu câte staţiuni din România au 40 de km de pârtii bătute). În schimb aici urci cu telescaunul la 2690m, de unde ai o privelişte minunată asupra Paznauntal-ului. Pârtiile la fel ca prin Galtur, destul de îngheţate (chiar bocnă pe alocuri) şi unele chiar înclinate înspre vale în loc să fi drepte.

În schimb ne-a impresionat roşia 9, care începe foarte interesant cu un drum care se îngustează între doi pereţi de stâncă ca într-un canion, şi a cărui continuare nu se vede pe nicăieri. Primul gând care îţi vine în minte când te dai jos din telescaun şi o vezi este ”uuh, ce pârtie o mai fi şi 9 asta, că arată cam înfricoşător”. După ce trece de pereţi, drumul coteşte la dreapta şi oferă privelişti de milioane asupra Alpilor Calcaroşi de Nord. Este superb, nici nu-ţi vine să crezi că eşti pe o pârtie amenajată… Apoi drumul se transformă într-o pârtie lată şi faină ce coboară susţinut pe firul văii. Am coborât ultimii aşa că am prins o linişte de vis în care nu se mai auzea decât zgomotul schiurilor care hârşcâiau zăpada întărită. Pârtia 9 legată cu roşia 4, te coboară până jos în sat trecând printre … casele din Kappl şi pe sub drumul asfaltat din localitate, printr-un tunel. Diferenţa totală de nivel este de numai… 1515 m şi o lungime de numai… 8 km.

4. See

Deşi are doar două telescaune şi cei mai puţini kilometri de pârtii, acestea sunt super faine – foarte late, cu pantă constantă, numai bună de exersat şi cu zăpadă în stare excelentă. Probabil şi din cauză că e cea mai puţin frecventată staţiune de pe vale? (cel puţin aşa părea când am fost noi). În plus, doritorii găsesc aici şi un skiroute (pârtie cu zăpadă nebătută pe care nu se bagă ratrac-ul, un fel de offpiste oficial)  negru care este intitulat foarte sugestiv „adrenalin 75%”. Faţă de pârtiile normale care sunt semnalizate cu plăcuţe rotunde pe care e scris numărul pârtiei şi care sunt colorate în funcţie de dificultatea pârtiei (albastru – uşor; roşu – mediu; negru – dificil), skiroute-urile sunt semnalizate cu plăcuţe în formă de romb, roşii sau negre, funcţie de dificultate. Asta e valabil pentru pârtiile austriece, că cele elveţiene erau semnalizate cu nişte plăcuţe mai mici, nenumerotate şi colorate roşu cu verde. Săgeţi cu numărul pârtiei erau puse doar la intersecţii.

În schimb coborârea pe schiuri până în staţiune a fost cea mai naşpa, cu traversări peste … şoseaua dezăpezită şi… zăpadă presărată cu pietre pe care nu prea aveai cum să le ocoleşti. Ce să-i faci dacă nu este destulă zăpadă…

Povestirea detaliată pe zile aici: http://povesteindoi.wordpress.com/

Mai multe poze: http://irinukastrainatate.fotopic.net/c1652186.html

Comentezi?? Comenteaza!!

Copyright © 2007-2008 derdelus.ro ·