• Home
• WebCam
• Echipament
• Echipa Derdelus
• Arhiva
• Chestionar de Partie

Cauta:

Login RSS

Val d’Isere - 14-21 martie

In general se spune ca, in Europa, cei mai buni munti pentru schi sunt Alpii Francezi. Au altitudine, au zapada si tot ce mai trebuie. Evident ca e o chestie care tine de gusturi, dar dupa o saptamana in Val d’Isere tind sa fiu de acord cu afirmatia asta.

Mai e, insa, ceva - in statiunile frantuzesti, cel putin astea mai clasice gen Val d’Isere, Chamonix samd, e o atmosfera pe care nu o gasesti in Austria, de exemplu. Aici lumea vine la schi, nu la distractie :).

Cum se ajunge?

Bun, ajunge cu filosofiile inutile. Primul lucru: cum ajung acolo? Cea mai buna varianta pe care am gasit-o e prin Geneva. Asa ca am zburat pe ruta Bucuresti-Geneva, cu escala la Munchen, cu Lufthansa. Pretul? Destul de corect - 220 euro. Mai ales ca am si gasit ore bune. Deh, avantajele unei companii mari.

De la Geneva la Val d’Isere exista un autocar care pleaca aproape din ora in ora. Statia e fix la iesirea din aeroport. Cu autocarul se fac, in mod normal, vreo 3 ore (sunt 170 km), dar la dus am facut aproape 5 din motive de aglomeratie. Era sambata seara si drumul trece prin multe orase si orasele. Dar merita facut, pe bune. E unul dintre cele mai pitoresti peisaje de munte.

Asta ca sa nu mai zic de aterizarea la Geneva, care se face survoland integral lacul si avand vedere perfecta catre Mont-Blanc si Matterhorn. Macar pentru asta si merita sa zburati prin Geneva.

Primele impresii

Am ajuns seara, pe la 8. Pana am facut toate formalitatile cu cazarea s-a facut 10 si am prins pe ultima suta un restaurant in care sa mancam. In general, dupa 10.30 francezii nu prea mai servesc. Cum ziceam, oamenii sunt la schi nu la pierdut noptile. Ce m-a surprins a fost grosimea stratului de zapada de pe acoperisurile caselor - cel putin 50 cm. Iar de pe trotuar nu se puteau vedea masinile care treceau pe strada, tot din cauza stratului substantial de zapada. Deci iarna serioasa.

In dreapta si in stanga vaii se ghiceau niste munti impresionanti. Stiam din harti ca  vom schia pe partea stanga a raului Isere. Ce nu ghiceam din harta e imensitatea domeniului schiabil. Nu prea poti sa iti inchipui cum arata 300km de partii decat daca i-ai vazut. Ei bine, arata impresionant. Sunt vreo 5 vai mai mult sau mai putin paralele, 2 ghetari, altitudine maxima de 3460 m. Iar statiunea e la 1850m. Ce sa zic - visul oricarui schior.

Sa trecem la fapte - despre schi in Val d’Isere

Domeniul Espace Killy reuneste doua domenii deloc mici (vorba vine): Val d’Isere si Super Tignes. Skipass-ul pentru 6 zile costa 220 euro, cu tot cu asigurare (dupa experientele din trecut asigurarea de partie e la categoria impuse). Si e valabil pentru tot ce inseamna Espace Killy. Toate partiile arata impecabil dimineata. Aproape toate, pentru ca sunt si partii in categoria “naturide”, ceea ce inseamna ca nu sunt batute deloc. Din cauza asta sunt negre, desi majoritatea sunt rosii, dpdv al inclinatiei.

Recomandarea mea e o luati metodic. Sa incercati ca in primele doua zile sa intelegeti domeniul si muntele. Sa vedeti care sunt partiile cu zapada buna in functie de orele zilei. Sau care e cea mai buna ruta de ajuns jos. Plus ca mai sunt si alte distractii: park-uri, pipe-uri, trasee cu porti si cronometru, zone de off-piste, restaurante si tot asa.

Noi incepeam diminetile cu 3-5 ture pe partiile pe care s-a tinut Campionatul Modial - adica Rhone-Alpes si Face. Face e o poveste in sine - o partie foarte lunga, cu diferenta de nivel de aproximativ 1000m si ruperi de panta senzationale. Dimineata e batuta impecabil si destul de libera, asa incat ma simteam foarte in largul meu pe Mantra. Pentru prietenii cu schiuri de race-like, partia asta e un vis. Insa e destul de solicintanta. Noua ni s-a parut buna pentru incalzire - prima tura era mai lejera si cresteam constant ritmul. In general terminam ziua tot pe una dintre cele doua, dar si Orange sau Mattis erau variante bune si cu multe variante de off-piste.

In general, in zonele foarte inalte partiile sunt albastre sau rosii usurele. Aici se schiaza 12 luni/an, sunt zonele de “ski d’ete”. Merita mers pentru panorama si pentru senzatia de a schia la +3000m. Tot de aici se pot face coborari cu diferenta de nivel de +1500m. Ceea ce e cam tare.

Luati de buna ce zic oamenii prin multiplele afisaje si marcaje. Cand e risc de avalansa 3/5 e bine sa evitati iesirile serioase in off-piste. In general ce e in interiorul domeniului schiabil e atent monitorizat si destul de pasnic. Dar sunt multe trasee off-piste care trec prin zone periculoase - am vazut multe urme de avalanse catre treceau pe langa sau intersectau asemenea trasee. In general fetze sudice si/sau estice.

Daca tot am zis de off-piste, posibilitatile sunt, practic, nelimitate. Partiile ocupa cam 15% (sau mai putin) din tot domeniul. Restul - la liber. Din pacate, cand am ajuns noi nu mai ninsese serios de mai bine de o saptamana, deci tot ce era accesibil era tocat si ras-tocat. Am ajuns, totusi, si prin zone mai greu accesibile si am dat de toate tipurile de zapada - aproape firn, powder, crusta, zapada tare, gheata.

Exista cam orice - fetze mari si mai lejere, hornuri lungi si inguste si extrem de tehnice, zone cu stanci mici sau medii si saribile, cornise, you name it. Din cauza inaltimii, sunt putine zone impadurite. 

Mi-au placut foarte multe dintre zonele de off-piste, dar nu le voi enumera acum. Chiar sunt posibilitati nenumarate. Ce voi face cu siguranta data viitoare intr-o asemenea zona este sa ma duc cu un ghid. M-am intersectat de cateva ori cu grupuri conduse de ghizi si mereu veneau de mai de sus decat plecasem eu, care o luam in general pe o curba de nivel de la o statie de cablu. Sunt sigur ca poti primi ce vrei, numai sa stii ce sa le ceri :).

Inchirieri - ce gasesti si la ce preturi? 

Oferta de inchiriat nu e asa bogata pe cat m-am asteptat. Cel putin in zona de fatties/freeride nu prea gasesti multe chestii. Bandit-uri la greu - si mai vechi, si mai noi, Mythic Rider (Dynastar) ceva Mantra (Volkl), ceva Monster (Head) si cam asta e tot. 

Schiuri de carve, insa, la greu. De la 9S-uri (Rossi) gen World Cup, si echivalentele de la Atomic, Head si majoritatea producatorilor mari, pana la all-mountain-uri de partie, oferta e foarte mare. Preturile sunt cele obisnuite - intre 25 si 35 de euro, pe clase de schiuri. 

Daca vreti sa cumparati schiuri, Val d’Isere nu e locul potrivit. Desi oferta e destul de variata, preturile sunt mult mai mari decat in Geneva, de exemplu. Si nici nu prea mai merge sa inchiriezi un schi si apoi sa il cumperi la un pret bun. Deh, vremuri de criza, i guess. 

Intre-ski si apres-ski

In mod normal nu as insista prea mult pe capitolul asta, dar bodega care se cheama L’Ouillette merita cateva randuri. Mancare foarte buna, set-up artsy si relaxant, niste chelneri/bucatari cool si misto. De fapt e singurul restaurant de pe partie unde se mananca foarte bine. Ca feeling e o combinatie ciudata de terasa de levenit de pe malul marii si o cabana mica de munte. E la baza telesacaunului Madeleine. 

In rest, recomandarea e sa aveti la voi ceva de baut si un sandwich sau alte chestii de-ale gurii. Pe partie nu am mancat prea bine si e ceva mai scump decat jos in statiune. Nu prea merita, deci. Totus, e greu sa rezisiti unui sezlong dotat cu patura cand afara e soare si in jur de 5-10 grade, nu?

In ceea ce priveste apres-ski-ul, treaba e cam trista. Eu oricum nu prea sunt genul, dar nu cred ca erau mai mult de 3-4 baruri de apres-ski. Cum ziceam, mai mult schi, mai putina bagabonteala. 

Cazare si potol

Nu e ieftin. In general in Franta e mai scump decat in Austria sau Italia. Noi am stat intr-un apartament de, teoretic, 8 locuri. Dar am fost 6, pentru ca francezii considera ca pe canapeaua extensibila din living pot dormi linistit 2 persoane. Noi am zis ca una e ok. Iar alte doua paturi sunt pe hol, unul deasupra celuilalt. Una peste alta, in 6 am dat pe 7 nopti aproximativ 300 de euro/om. Doar cazare. 

Cu mancarea si bautura am facut in felul urmator: fiecare a cumparat ce a avut chef, am adunat tot si am impartit la cati eram. Cu toate excesele abia am ajuns la 110 euro/persoana, in conditiile in care am mancat aproape numai in-house. Exista un Spar si un Casino in mijlocul satului si oferta e foarte buna. 

La restaurant e destul de scump. O masa decenta (cu vin si tot ce trebuie) trece binisor de 35 de euro/persoana. Totusi, merita un fondue, ca doar esti in mijlocul Savoiei. 

Concluzii

Una singura: Val d’Isere merita din plin. Satucul are farmecul lui, branzeturile de Savoia sunt excelente, oamenii sunt draguti si amabili, partiile sunt bune iar muntii sunt de-a dreptul impresionanti. M-as mai duce oricand acolo.

Thanx Mishu pentru poze. 

Comentezi?? Comenteaza!!

Copyright © 2007-2008 derdelus.ro ·