Ride in Peace CR Johnson!

25 February 2010, by alb_ca_zapada

Incep sa ma satur de vestile triste. Ma uit la filme de acum 4-5 ani si aproape ca nu mai recunosc sportul asta. Totul a progresat atit de mult, schiul se transforma dramatic de la un sezon la altul. Si asta de ce, doar din cauza echipamentului? El este oare cel care ne face sa plutim asa cum n-am mai facut-o vreodata?

Ce ar fi fost lumea asta fara Doug Coombs, Shane McConkey, CR Johnson si toti ceilalti oameni mai mult sau mai putini cunoscuti, fara toti aceia care imping tot mai dedarte limitele unui sport care se dezvolta sub ochii nostri?

Ne intrebam desigur daca toate astea merita. O intrebare pur retorica, caci asta este destinul pionierilor. Ei sint cei care isi asuma riscul si se sacrifica pe altarul stiintei, sportului, descoperirii, whatever. Ei sint cei care isi insira numele pe niste drumuri pe care noi putem apoi sa pasim in siguranta.

Scriam in urma cu cca o luna despre CR Johnson atunci cind s-a suit pe podiumul de la Redbull Linecatcher alaturi de Candide si Sean Petit. Vorbeam atunci admirativ despre puterea unui om care sta o luna in coma, se trezeste aproape paralizat si reinvata sa mearga, sa manince, sa schieze, sa traiasca. Revine apoi in forta si intra in topul unui concurs mare. Cita determinare, cita dragoste si cita pasiune aici? (nu-mi vorbiti va rog despre nebunie, oamenii astia sint orice, dar nebuni in niciun caz…).

Cred ca deja cuvintele sint de prisos. CR a murit precum Coombs si McConkey facind ceea ce iubea mai mult si mai mult pe lumea asta: SCHIIND. Si, mai mult decit atit, a murit in locul in care a crescut si a copilarit, acolo unde a invatat sa schieze, in Squaw Valley.

Ride in Peace Domnilor, Ride in Peace CR Johnson!

Mai multe detalii aici si aici.

Publicat in: News, Oameni mari by alb_ca_zapada

Comentezi?? Comenteaza!!

14 Raspunsuri la “Ride in Peace CR Johnson!”

Bogdan on 25 February 2010 3:28 pm

Zice la un moment dat in filmulet…”..the joy i get for skiing, that’s worth dying for…”
Un pic ironic… RIP C.R., he was one of the good ones…
mitza(tm) on 25 February 2010 5:32 pm

rip
http://www.powdermag.com/features/news/cr-johnson-skier-dies-in-accident-at-squaw-valley/index.html/
Marcela on 25 February 2010 5:54 pm

so very, very sad…
alb_ca_zapada on 25 February 2010 6:40 pm

@bogdan:
nu este ironie, este un adevar cred… asumat poate de fiecare din tipii astia. daca ma gindesc bine aspus-o si doug coombs, a spus-o poate si shane, au spus-o poate altii… ba cred ca si-au si asumat-o.
nu exista progres fara sacrificii. iar schiul este in momentul de fata intr-o etapa cu totul speciala a evolutiei sale… sa ne uitam nu doar la freeride, ci si la schiul alpin unde accidentarile urite sint la ordinea zilei… si acuma sa facem comparatia cu snowboardul si sacrificiile in numele lui din ultimii ani (exista?) si intelegem mai multe
Mircea on 25 February 2010 7:41 pm

@alb_ca_zapada: True, dar din pacate unii din oamenii astia nu se sacrifica doar pe ei. Probabil copii lui Coombs si McConkey au alta parere despre sacrificiul intru progres.
Dar ma rog, asta e o discutie lunga. Ce ramane este tristetea pierderii unor asemenea oameni. RIP
alb_ca_zapada on 25 February 2010 9:56 pm

@mircea:
da, asa este, dar poate si scott, gagarin, etc au lasat si ei in urma o mare tristete… asta este destinul deschizatorilor de drumuri (pastrind proportia si cum nu mai este mare lucru de descoperit indraznesc sa-i pun pe pionierii schiului contemporan in aceeasi oala cu mai sus-numitii)
shepty on 26 February 2010 7:34 am

RIP CR!
snow on 26 February 2010 11:26 pm

saricifiu spui ? ski-ul evolueaza din cauza ca oameni ca ei ei isi dau viata pentru sportul asta ? sincer, eu cred ca te inseli amarnic…oare chiar merita sa sacrificam vieti omenesti, figuri care au revolutionat ski-ul, doar pentru ca acesta sa evolueze ?

Iti sugerez sa te gandesti mai bine ce inseamna pentru tine ski-ul, ce inseamna pentru oamenii ca CR Johnson, Coombs si McConkey ? din cate imi aduc eu aminte McConkey spunea ca ski se traduce din 3 litere: FUN…distractie inseamna moarte ? Pentru altii raspunsul o sa fie: “un mod de viata”…si am spus viata, nu moarte. Pentru altii raspunsul o sa fie: “pentru ca imi ofera senzatii nemaintalnite”, dar am spus senzatii, e ceva pe care le simtim doar cand suntem in viata….indiferent de raspuns, nimeni nu practica sportul asta ca sa moara…nimeni nu-si doreste asta…
Ce a vrut sa spuna CR Johnson prin fraza ”the joy i get for skiing, that’s worth dying for…” ? te asigur ca nu s-a gandit la evolutie, progres. El a spus ca merita sa mori pentru sportul asta, dar nu pentru ca acesta sa evolueze, ci pentru ca ii ofera DEJA tot ceea ce e mai frumos pe lumea asta, pentru el nimic in univers nu era mai fantastic decat ski-ul, deja viata lui era implinita…din cauza asta merita sa moara pentru ski.

de ce spun toate asta ? pentru simpla propozitite: “nu exista progres fara sacrificii”…sunt total in dezacord…nimeni nu trebuie sa moara ca sa evolueze ceva in lumea asta…sunt de acord cu sacrificii materiale, morale, si diverse altele, dar cand e vorba de viata unui om, totul capata o semnificatie minuscula…

spui ca iti pare rau ca a murit…te cred…dar din vorbele tale imi dau seama ca setea pentru ski te face sa fii de acord cu sacrificiile umane…nu pot sa inteleg de ce trebuie sa existe sacrificiul vietii ca sa se evolueze ? chiar merita sa moara oameni doar ca noi sa ne dam mai bine si mai frumos pe viitor ? nu ne mai ajunge ce avem acum ? chiar trebuie sa cucerim pana si imposibilul ? suntem noi asa de insetati dupa victorie incat suntem gata sa omoram ? De ce nu ne multumim niciodata cu ce avem si dorim mereu sa mai facem un pas inainte ? stiu raspunsul…pentru ca trebuie sa evoluam, sunt de acord, dar am spus sa EVOLUAM si nu “sa murim”…

daca cineva pe pamntul asta isi doreste ca fiinta de langa el sa moara doar pentru ca generatiile viitoare sa abia diverse avantaje, eu nu-l pot numi pe acel individul decat o fiinta insetata si egoista…da, egoista, chiar daca sunt in discutie mai multe generatii viitoare…

Viata ne-a fost data ca sa bucuram de ea si sa ii descoperim toate laturile, dar trebuie sa facem lucrul asta fara sa murim, altfel ne-ar fi fost date 2 vieti…trebuie sa o descoperim prin puterile noastre si impreuna cu ceilalti, dar daca cel de langa noi moare, ce rost mai are sa mai descoperim, cu cine vom mai imparti acea bucurie ? si uite cum se ajunge din nou la ideea de egoism…

Imi pare sincer rau pentru CR Johnson si toti ceilalti…au fost embleme ale umanitatii si au ramas amintiri frumoase si idealuri in sufletele noatre…
yyz on 27 February 2010 2:18 am

@snow, de acord cu ceea ce sustii tu, dar daca nu ar fi fost oamenii acestia, poate si acum ne-am fi dat in powder cu skiuri de 2m cu stilul topait lasat pe cozi, si daca esti “batran” in ale skiului iti aduci aminte ca era destul de obositor, fun mai putin. Datorita acestor pionieri in ale skiului avem fun-ul pe care il avem in ziua de azi cand ne dam in powder cu rockere, rivers camber ski ,etc.. Este in natura fiintei umane sa vrea mai mult, sa nu fie multumit cu ce are, sa push the limits. O fi bine … o fi rau ! dar asta duce la evolutie, asa a aparut progresul, din starea asta de numultumire.
Nu trebuie generalizat acum ca cei care le vor urma calea vor avea parte de o moarte sigura, si acum 20 de ani oamenii mureau in avalanse, si vor mai muri si in viitor. Chiar daca ti se va parea destul de plastica comparatia mea as compara skiul cu un drog … la inceput il iei in doze mici , urmand pe parcurs ce devii dependent de el sa-l iei in alte forme cautand noi senzatii mult mai puternice. Din nefericire cand ajungi in “ultima faza” este un very, very thin line intre siguranta si hazard .Acesti nebuni frumosi, din ski-ul extrem isi trageau adrenalina si ai vazut si CR ce declara dupa accident, ca daca la inceput o facea pentru faima , publicitate, bani , etc. , dupa aceea era mult mai calm , cerebral bucurandu-se de o zi de ski chiar daca skia numai cu un prieten de al lui, si erau numai ei doi fara camere de filmat in jurul lor.
Am tot respectul pentru oamenii care fac ceea ce le place pana la sacrificiul suprem, indiferent unde ar fi, pe zapada ,pe apa ,in aer, etc.
dinutzu on 27 February 2010 11:20 am

Initial nu am zis nimic dar acu daca s-a zis o sa spun:
Nu cred ca nici unul dintre cei care au murit s-au sacrificat pt evolutia sportului. De altfel nici un mare inventator nu a facut asta.

Daca murea incarcand prima pereche de skiuri reverse camber (gen pilot de incercare la primul zbor al unui nou avion) eram de acord cu aceasta afirmatie.

Ahhh, ca noi toti profitam de pe urma inventiilor lor sunt total de acord!

Ei s-au sacrificat pt placerea/curiozitatea lor personala. Din pacate au platit un pret mare pt placerea lor asa cum toti cei care fac offpiste pot face!!!

Ce eu,sau altul, daca dau coltu pe un culoar abrupt, sunt un erou al skiului? NUUU!!!

Sa nu fiu prost inteles, IMI PARE RAU PT EI!!, dar de aici si pana a considera ca s-au sacrificat pt noi e o distanta mare de tot.
snow on 27 February 2010 1:52 pm

@yyz, nu am spus ca progresul inutil, ci doar ca intre progres si moarte (vazuta ca un sacrificiu) nu trebuie pus semnul egal !
Nu mi s-a raspuns la intrebarea pe care am pus-o de mai multe ori, sub diferite forme, in comentariul precedent. De ce trebuie sa moara oameni ca sa existe evolutie ? suntem atat de incapabil sa intelegem anumite lucruri fara sa vedem in jurul nostru exemple mortale ?
Toate afirmatile si intrebarile mele se invart in jurul cuvantului “sacrificiu” vazut ca o necesitate pentru binele genratiilor viitoare…

Sa o luam altfel: ai spus ca fara acesti indivizi emblematici in lumea ski-ului, poate noi acum nu ne-am fi bucurat de niste ture prin powder linistite cu echipamente performante. Adevarat! dar intrebarea mea este: e nevoie ca ei sa moara pentru ca noi sa ne dam seama de esenta sportului si de utilitatea echipamentului? eu nu vad legatura intre “sacrificiu” si utilitatea echipamentului performant. Vin si eu cu o alta intrebare: daca ei ar mai fi fost in viata, nu crezi ca ar fi revolutionat din nou lumea ski-uli, prin idei inovatoare si inteligente ?

Nu vreau sa se intelega ca ii subapreciez pe oamenii astia, ci din contra, ii admir deosebit de mult, dar nu pentru ca s-au “sacrificat” pentru ca eu sa ma dau mai bine in viitor, ci pentru ca au facut ceea ce le placea mai mult in lumea asta, au avut curajul sa isi atinga idealurile, au intors spatele rutinei in care traiesc majoritatea oamenilor, au dat dovada de inteligenta si imaginatie si mai presus de toate au iubit cu adevarat lucrurile care le faceau viata mai frumoasa.
Mal on 27 February 2010 9:18 pm

In mod cert, cea mai tare tura la schi este aceea in care ramai in viata, cum si cel mai bun alpinist este cel in viata. Pana la urma sunt ramuri inrudite. Nu o sa-mi placa ce spun acum, insa in mod cert, noi iubitorii de aceste sporturi, suntem mari egoisti. De multe ori, lasam, prietena, sotia, purcelul, catelul si mergem sa ne dam - ne place si multa lume nu intelege sau se face ca nu ne intelege. Insa, ca orice alt sport trebuie sa intervina o anumita disciplina, care face ca lucrurile sa fie calculate, ordonate si un risc eventual major sa fie evitat sau atenuat si cel mic sa fie asumat in anumite proportii. Messner si tot curentul dezvoltat in lumea alpinismului mondial dupa el, recunosc ca pe o victorie personala, infrangerea in fata muntelui, cu conditia sa mai ai cui povesti aceasta intamplare. Acea disciplina, iti spune ca daca nu ai reusit sa te urci pe varful Nanga Parbatului si ai ajuns undeva de unde nu mai poti urca -intoarce-te - recunoaste ca nu poti si atunci acea altitudine maxima admisa este varful tau absolut si personal al Nanga Parbatului. Si toti ar trebui sa ne recunoastem limitele, atat cele personale, cele profesionale, sportive samd. Nu este o rusine. E pacat ca acest sportiv s-a dus,dar viata lui valora mai mult decat toate regretele expuse la un loc, o mare pierdere, carari albe acolo unde este!
traian on 28 February 2010 9:20 am

Sunt total de aceeasi parere ca si @dinutzu; nimeni nu moare de dragul progresului. Magellan a murit pt. ca isi dorea nespus sa inconjoare lumea, Scott a murit pt. ca telul vietii lui era sa ajunga la Polul Sud, Mallory pt. ca visa doar Everest. Si multi, multi altii. Nici unul nu s-a gandit la vremea respectiva ca va fi un deschizator de drumuri, un erou, un pionier (erau insa constienti ca sunt primii in intreprinderea pe care o doreau).
Este pur si simplu dorinta de ati urma visul. Este simpla asumare de catre fiecare a riscului si in ultima instanta este doar o balanta in care talgerul dorintei de a reusi atarna mai greu decat teama de a disparea.
Cred ca este pur si simplu noroc/destin/soarta/intamplare, whatever.
Eu am o vorba: in viata nu este atat de important sa ai noroc, mult mai important este sa nu ai ghinion.
Ce ar fi viata fara aventura? Cred ca aventura este parte integranta a vietii.
alb_ca_zapada on 1 March 2010 3:46 am

@snow&all:
fiecare isi intelege si provoaca bucuria in moduri foarte personale… eu zic sa ne pastram discutia in limitele decentei impuse de momentul actual si sa comentam fiecare in propria liniste (nu are rost sa declansam o polemica atasata postului de mai sus. daca vreti am sa scriu despre motivatiile celor bolnavi de schi si ne contazicem acolo cit cuprinde)…
ride in peace everybody… and dont forget, it’s only about fucking-fucking fun….