• Home
• SKI WITH US!
• Global Freezing
• Echipament
• Echipa
• Arhiva

Cauta:

Login RSS

Cu Ursulica pe Malin (7 ianuarie)

Vineri aveam chef de ceva mai inclinat, caut doritori de un Malin sau Costila, da toti aveau alte treburi plus ca era Sfatul Ion, cu spriturile de rigoare. Astfel stand treaba am luat o decizie pe care nu o recomand nimanui: sa ma duc singur. E o prostie pe care nu e bine sa o repeti de multe ori in viata. Sau, si mai bine, niciodata.

In fine, pe la 10 sunt la cabina si o dau spre releu, nori negri si amenitatori plus o ceata deasa m-a facut la un moment dat sa renunt, insa ceva imi spunea ca o sa fie bine. Costila iesea din discutie pe ceata asta, Malinul ramanand unica optiune. In capul Malinului ceata s-a mai spart si desi era viscol conditiile erau ok, ca vizibilitate.

Intrarea in vale e un amestec de crusta cu zapada tare, ce necesita atentie maxima la viraje, daca ai nesansa sa cazi in zona asta e rau, nu te mai opresti pana jos. Zapada asta de iarna nu are nici o legatura cu zapada din primavara cand poti sa cazi unde vrei fara nici o consecinta.

In zona mediana a vaii, zapada devine extrem de dura, zapada de minus 15 grade, asa cum gasesti doar in munti mai inalti. Aveam un feeling de La Grave. Aici zapada este neteda perfect, insa ratarea unui viraj e moarte sigura. Malinul a mai fost scena unei tragedii acum multi ani cand cu alpinist experimentat a cazut cu coltarii si s-a facut praf in fundul vaii, iar tipul nu era un novice, fusese pe Aconcagua, Elbrus etc.

In zona asta fara un schiu perfect ascutit si care sa acroseze bine in gheata esti pierdut, oricat de mare schior ai fi. Atentie maxima trebuie acordata zonelor de la saritori cu latime maxim de 2 m unde panta se accentueaza si trebuie virat cu grija.

In canion ma intalnesc cu un ursulica, asa le zice nepoata mea Ana :), care iesise sa ia o gura de aer afara din barlog si se uita ciudat la mine ;).

Nu m-am riscat sa scot trepiedul ca nu aveam chef sa am o intalnire prea apropiata cu domnul Ursulica, asa ca o dau la vale prin Canion. Aici s-a rupt un bolovan imens care a schimbat putin configuratia vaii, aviz amatorilor care se vor duce la concurs in mai fara sa dea o raita mai inainte. Zapada neasteptat de buna in zona, un strat de pulver de 20cm, uscat face schiul un deliciu, in zonele inclinate il rupeam si il lasam sa curga din motive de siguranta.

Canionul de jos, chiar daca este intrerupt de saritori, are zapada pana jos, aproape de saritoarea mare. De aici e bine sa ai coltari si piolet si vreo 20m de sfoara ca sa cobori comod saritoarea. Eu nu am avut, pentru ca am uitat-o acasa, asa ca descatararea a fost destul de dificila.

Am urcat apoi pe coltari hornul care da in poteca, destul de dificil datorita zapezii ciudate puse peste pietre, fara coltari nu prea cred ca poti urca. Prin padure am coborat usor in coltari si pe la ora 4 eram deja in poiana Costilei.

Urmeaza saptamana viitoare Costila sa speram, daca nu se incalzeste, imi este dor de o Costila pe gheata si de sentimentul ala ca soarta ta sta in priceperea ta , daca  ratezi un viraj mori. Simplu.

Comentezi?? Comenteaza!!