Din NORDUL inghetat in SUDUL firnuit

31 March 2011, by bubulu

Joi seara prognoza nu arata prea promitatoare pentru weekend, si cum aveam o zi libera ma hotarasc sa dau cu Robert si Claudiu o vale vineri. Cum Claudiu era la prima tura pe sus, hotarasc ca Priponul ar fi o vale perfecta pentru el.

Vineri, 25 martie 2011 - Valea Priponului

Vineri pe sus vremea a fost perfecta, nici cald nici frig, putin vant dar totusi o vreme extrem de buna pentru orice activitate pe munte.

Mergem pe piei de foca pana in capul Priponului, pe platou zapada ninsa sambata si duminica trecuta (sambata trecuta au fost cam 30cm si viscol cumplit) aproape ca nu mai exista, cateva petece pe ici pe colo, semn ca vantul si-a facut iar treaba murdara, spulberand si acest strat de zapada.

In prima parte pe Pripon zapada este un amestec de crusta cu scoici si firn. Intre caldari zapada putina face traversarea destul de delicata, o zona cu zapada dura, aproape de gheata ne da ceva emotii pana ajungem in prima caldare. De aici in jos zapada ninsa sambata si duminica trecuta este compacta, cu ceva zone de crusta. Desi este clar placa de vant, zapada proaspata pare bine ancorata. Totusi ceva bagare de seama nu strica.

In partea de jos a vaii datorita lipsei zapezii din anul asta, panta este mult mai mare decat in alti ani, cea ce face ca schiatul in zona sa se faca cu deosebita atentie. La fel si in zona de dinainte de traversarea la stana. Zapada putina face impracticabil culoarul din dreapta care ocolea saritoare, si pe care se cobora de obicei, inainte sa se traverseze la stana. Noi alegem sa coboram prin stanga, cu pioletii, zapada foarte moale punand destul de multe probleme.

De la stana se poate cobora pe Valea Cerbului paba in poiana Priponului pe schiuri. De aici, desi mai este zapada, nu prea mai merita sa chinuim schiuri. Pe firul vaii zapada putina face ca schiatul sa fie impracticabil, asa ca tarasul frustrant prin padure pe poteca din valea Cerbului ramane singura solutie.

Concluzei: Priponul, desi are zone cu inceput de firn, este totusi departe de firnul de primavara, usor de virat si safe. Valea deocamdata este un amestec dubios de crusta, gheata, zapada tare, scoici destul de solicitant si greu de virat.

Sambata, 26 martie 2011: Ialomita - Gaura - Tignaesti - Malaiesti

Dupa incalzirea de vineri, sambata aveam in cap un maraton pana in Tiganesti. Echipa de sambata mai numeroasa includea si doi maratonisti sadea - Mihai si Geo, oameni din topul maratoanelor montane din Romania.

Plecam destul de tarziu cu cabina de 10, dar totusi reusim sa ajungem in Ialomita destul de repede. Coboram pe Ialomita pe versantul dinspre Cerdac, unde gasim ca si pe Pripon, aceasi combinatie fatala de crusta & gheata & zapada tare & scoici, urcam apoi pe versantul sudic unde evident zapada este firnuita ;) Asta a si fost laitmotivul turei: COBORAREA pe crusta, gheata, zapada tare, scoici, URCAREA pe firn (fete sudice).

Din Ialomita coboram in Gaura prin labirintul de hornuri ce strabat cele doua bare de stanci. Aici zapada tare cu crusta necesita multa atentie, sunt zone unde nu e bine sa cazi daca nu vrei sa zbori pana jos in caldarea vaii Gaura. Din caldarea superioara a vaii Gaura urcam evident pe o fata perfect firnuita ;), spre hornurile Malaiesti si apoi mai sus in hornurile Tiganesti.

Primul horn din Tiganesti are cornisa, interesant de schiat, dar nu era cazul in echipa de azi. Hornul al doilea are zapada extem e putina fata de alti ani, gheata si amestecul de crusta nu lasa loc de greseala, iar panta mai mare datorita lipsei zapezii face coborarea destul de dificila. Hotarasc ca Geo si Ana nu prea au ce cauta acum pe acolo, si la vale pleaca doar Robert cu telemarkul si Mihai. Eu cu fetele incercam o varianta mai soft spre Clincea dar poteca era incarcata de troiene uriase de zapada asa ca ne intoarcem. Hornul Malaiesti, pe langa care trecuseram, parea o alegere mai buna.

Desi la inceput zapada pe Hornul Mare din Malaiesti, parea ok, tare dar ok, pe masura ce coboram, o crusta ciudata combinata cu gheata si zone cu placa imi da emotii destul de mari. Zapada sub crusta era un zahar care nu arata prea bine. Cu multe emotii reusim sa ajungem in caldare. Iar de aici la cabana Malaiesti pe o crusta infernala reusim sa ne intalnim din nou cu Mihai si Robert care dupa ce coborasera valea Tiganesti, au traversat pe poteca inapoi in Malaiesti la cabana.

De la Uzina de Apa Rasnov domnul Charlie ne scuteste de a mai urca malul pana la Diham, si cu masina pe la ora 21 suntem inapoi in Busteni.

Ca o concluzie pe sus prin Bucegi pe SUD si pe vaiile mai largi este firn, in schimb pe vaiile inguste sau NORDICE, situatia nu prea este roza, crusta,gheata, zapada tare, scocile sunt in mediul lor, deasemeni zone destul de delicate cu placi de vant impun inca o atentie deosebita.

Valea Priponului