• Home
• SKI WITH US!
• Global Freezing
• Echipament
• Echipa
• Arhiva

Cauta:

Login RSS

Incercarile lui Vali Caciula

Pe Vali il stie cam toata lumea care a ajuns sa schieze prin Sinaia, fie si ocazional. Il vezi repede - barba aproape alba, fata aproape neagra, gura mare, limbajul colorat. Peste toate - stilul impecabil. Cei mai multi l-ati vazut pe partie, in timpul orelor. O parte mai mica v-ati dat cu Vali pe bune si stiti ca, desi se apropie de 60 de ani, nu e nimic ce sa nu poata schia, la fel de elegant si relaxat de parca ar fi pe Valea Soarelui, intr-o zi de primavara. Eu il stiu dintotdeauna. de cand am invatat sa schiez pe o partie in Paraul Rece prin ‘86. Nu l-am avut profesor, desi mi l-as fi dorit. Ne-am reintalnit in Sinaia dupa ceva ani. Eu nu mai eram tocmai un incepator, iar el era cel mai elegant schior din lume. Ne-am imprietenit repede si in fiecare iarna cand ne vedem radem unul de celalalt (”Te-ai mai luminat la fata! Sau ai mai albit?” vs. “Unde te duci cu ulucile alea, la schi nautic?”). Si in fiecare iarna dam cateva Carpuri impreuna. Ma lasa sa ma simt bine si sa o iau inainte, doar ca sa ma depaseasca cand cred ca ma dau cel mai bine.

La el am vazut primul schiu carve. Un Volant argintiu, deloc discret, asa cum nu e nici Vali pe partie. “Bai Alexule, din America mi l-am luat! E cel mai bun schi din lume si a costat o avere”. Eu ma intrebam ce naiba e aia Volant si de ce e facut din aluminiu. Deh… Le pastreaza si acum, desi nu e genul nostalgic. Stau intr-un colt al casei si par gata sa fie schiate din nou. Le-am luat in mana si sunt exact cum ma asteptam: grele, rigide si fioroase. Transforma orice partie in autostrada, insa. Un schiu pe masura lui Vali.

Cum se intampla uneori, cand totul mergea bine, ceva s-a rupt. Vali a ajuns in cateva zile de pe partiile din St. Anton in sectia de Reanimare a Spitalului Universitar din Bucuresti. A stat in coma 13 zile si doctorii erau “rezervati”. Intre timp, si-a revenit, s-a mutat la spitalul din Azuga, iar de o luna e din nou acasa. Acum 2 saptamani am stat de vorba vreo ora. Nu mai mult, pentru ca oboseste repede.

In ianuarie la St. Anton are loc Interski, cel mai mare eveniment dedicat instructorilor de schi. Un eveniment care se tine doar o data la 4 ani. Vali a participat cu echipa de instructori de schi a Romaniei si a inchis formatia la coborarea demonstrativa. Intr-una din zile a cazut, s-a lovit la cap, dar a trecut peste fara sa acorde prea multa importanta. La cateva zile dupa intoarcerea in Sinaia a ajuns la spital, in Ploiesti, din cauza durerilor cumplite de cap. In urma analizelor de aici, a fost dus de urgenta si operat in Bucuresti, la Spitalul Universitar. Avea un hematom de mari dimensiuni, care trebuia scos in cel mai scurt timp. Se pare ca i se trage de fapt, de la o cazatura mai veche, iar la St. Anton doar s-a umplut paharul. Operatia in sine a descurs bine, dar au aparut complicatii neasteptate - un atac vascular care i-a provocat coma. A fost operat din nou, la o zi dupa prima operatie, cu sperante mici de reusita. Si apoi a urmat asteptare. 13 zile lungi pentru toata lumea.

Dar Vali nu e oricine. A invatat sa schieze in clasa I, pe schiuri de 2m. S-a antrenat inclusiv singur, noaptea, pe strazile din Sinaia. A fost multiplu campion national si e, probabil, primul schior roman care a dat backflip si frontflip. Salt mortal, cum spune Vali. A trecut cu bine peste doua fracturi de coloana - prima la 23 de ani cand a sarit peste cabana Varful cu Dor, a doua la 40 de ani. A supravietuit unei avalanase in Balea in care a pierdut patru colegi de Salvamont. In copilarie a avut de infruntat o fractura de tibie si apoi o operatie de elongatie la acelasi picior, ca sa poata schia in cotinuare.

Si iata-l acum, la 57 de ani, in fata unei noi incercari. Cea mai grea dintre toate. Dupa o coma de 13 zile, oamenii trebuie sa invete din nou sa mearga, sa vorbeasca, sa manance - lucruri de baza, pe care creierul trebuie sa le ia de la inceput. In ziua in care s-a trezit, Vali a mers singur. Si a cerut o tigara, evident. Nu mai are voia sa se apropie de tigari, asa ca s-a lasat. Nu e putin lucru pentru un om care fuma 2-3 pachete pe zi. Iar cafeaua a inlocuit-o aproape in totalitate cu bautura de orz.

Imi povesteste foarte mandru cum le-a spus asistentelor ca el nu are nevoie de ajutorul nimanui sa mearga, in ziua in care a iesit din coma.

- Uite asa! Si se ridica repede de pe canapea sa imi arate cum a mers atunci la spital. Cu pieptul inainte, cu fruntea sus si cu mainile incordate. Sunt sigur ca scena a arata cu totul altfel, dar asa e Vali. Ce-i drept, e un om foarte ambitios. Si foarte mandru. Dupa sufletul foarte mare si foarte bun, astea sunt trasaturile lui definitorii. Dar totul e cu “foarte” in fata. Deh, Vali. 
- Bai Alexule, m-am prins si eu cati prieteni am de fapt.
- Cati?
- Putini, foarte putini. Da las’ca le arat eu celorlalti. O sa ajunga ei la mine… Sa vezi atunci! Si vine si “urarea de bine”, ca totusi Vali e Vali. S-a prins ca numarul de prieteni nu e nici pe departe egal cu agenda telefonica.

Cum spuneam, Vali e un om mandru, dar intre prieteni isi permite sa lase garda jos din cand in cand: 
- Alexule, asculta-l pe mosu’: cel mai mare prost e ala care se da fara casca. 
- Cum, bai Vali, ca acum ceva timp radeai de mine si ma intrebai daca sunt la curse!
In loc de raspuns, Vali zambeste intelegator - pare intelegator ca Vali cel mandru, care nu ar fi schiat cu casca decat in concursuri. Si doar daca era obligatoriu.

Cu recuperarea merge greu si nu ii place. 
- Eu nu vreau sa dau din maini pe canapea, eu vreau pe munte! 
- Da, Vali, normal ca vrei pe munte, dar trebuie sa o iei incet. Trebuie sa incepi cu gimnastica. Trebuie sa inveti din nou sa faci lucrurile simple. Asta nu ii spun eu, ci Cristina, femeia care i-a salvat viata. Din nou, ar spune multi. 
- Doctorul a zis ca la iarna pot sa pun schiurile in picioare. 
- Da, Vali, dar pentru asta trebuie sa faci gimnastica aia care nu iti place. 
- O sa o fac, da-o-n ma-sa…

Vrea din nou sa imi arate cum merge, dar il rog sa stea pe canapea. Vali ar vrea ca recuperarea sa se faca singura daca s-ar putea. Din pacate, tot el trebuie sa o faca si pe asta. Rabdarea nu a fost niciodata vreo calitate de-a lui. Doar cu elevii si elevele pe partie.

Cel mai impresionant e, insa, visul pe care l-a avut intr-una din cele 13 zile. 
- Am vazut-o pe mama. Am vrut sa ma duc la ea, dar nu m-a primit. Tata m-ar fi primit, dar mama m-a trimis inapoi.

Si zambeste din nou, dar de data asta nu ma prind cui. Cei mai cinici ar putea rade de asa un cliseu, dar Vali isi povesteste visul intr-un mod surprizator de relaxat si energic, in putine cuvinte. Nu e deloc patetic, nu e nostalgic. E din nou mandru, doar ca de data asta chiar are de ce. I-a uimit pe doctori. Intai prin faptul ca si-a revenit. Apoi ca si-a revenit atat de bine intr-un timp scurt. Sunt convins ca la iarna va fi pe munte, stiu asta cand il vad cum i se lumineaza fata cand o spune. Il cred. L-am lasat zambitor si obosit dupa atata vorba. Are lucruri importante de facut.

Cred ca asta e marea incercare a lui Vali. Cum o poate lua de la inceput, din nou? Cum poate face ce iubeste si cum poate invata inca o data din lectiile pe care le primeste? Cum va gasi noile coordonatele si unde va ajunge de aici? Toate astea sunt intrebari la care doar Vali poate raspunde. Nu e prima data cand trebuie sa o faca, dar oare mai poate?

Multi dintre prieteni vor incerca sa il ajute, cu siguranta, iar Vali se va bucura de fiecare data. Incercati sa treceti pe la el cand aveti drum prin Sinaia. Sau dati-i un telefon din cand in cand. Sau doar ganditi-va la el. Toate ajuta. Si aduceti-i aminte sa se tina de recuperare. Nu-i plangeti de mila, sprijiniti-l.

Asta e incercarea lui Vali acum.

Comentezi?? Comenteaza!!