De ce schiem?

28 June 2011, by alexosu

Asta e o intebare mai veche de-a mea. Intrebare existentiala, ca sa ne intelegem. Si, tot ca sa ne intelegem, sunt sigur ca tot ce discutam mai jos e valabil si pentru snowboard, ca doar e acelasi lucru.

Mi-am pus de multe ori intrebarea, fie spontan, fie intrebat de altii. Adica de ce ai cheltui o gramada de bani, de ce ti-ai pune sanatatea in pericol (macar cu o raceala), de ce ai sta la cozi (la noi) sau de ce ai bate mii de km? E clar ca raspunsul nu are cum sa fie rational sau obiectiv. Nu poti face toate lucrurile astea decat manat de ceva foarte puternic si intim, personal. De fiecare data ma opresc dupa raspunsul “pentru ca e tare!”, sau “pentru ca a nins”. Dar ce e tare? Sau de ce e tare?

Pentru mine, sa alunec pe schiuri mi se pare ca e forma de miscare cea mai apropiata de zbor. Uneori chiar se intampla sa zbor, dar nu asta e esential, ci senzatia generala. Un viraj bun imi poate ramane in cap saptamani intregi. Atat, un amarat de viraj. Iar o fatza scurta, dar coborata cum trebuie, iti poate da energie pentru un an.

Schiul te pune la aceeasi masa cu tine insuti. Te face sa te cunosti mai bine. Tine foarte mult de auto-motivare, de respect de sine, pentru ca schiul nu e un sport de echipa. Esti tu, echipamentul si muntele. Desi in general schiez alaturi de prieteni, cele mai multe din coborarile “alea” le-am facut cand eram singur. Pe de alta parte, la schi mi-am facut foarte multi prieteni. E destul de simplu pentru ca ai despre ce vorbi din start. Iar despre schi poti vorbi la nesfarsit. Mai mult decat atat, schiul te face o persoana mai modesta, mai cu picioarele pe pamant, pentru ca stii ca oricat ai avea impresia ca stapanesti muntele pe care te dai, e doar o impresie. Si mai stii ca intotdeauna e cineva mai tare decat tine.

Oricat m-as gandi, nu gasesc decat lucruri bune in schi. Asa ca problema nu se pune “de ce schiem” ci exact invers. De ce nu am schia?

In cele din urma, am zis ca cel mai sanatos lucru e sa ii intrem pe niste oameni care se dau mai mult si mai bine decat mine. Toti sunt prieteni de derdelus, cu o parte din ei am avut bucuria sa ma dau si nu am avut decat de invatat. Cei mai multi dintre ei chiar traiesc din schi. “Schiori seriosi”, ca sa zic asa, desi seriozitatea nu e tocmai lucrul cel mai imporant in schi. Mai degraba pasiunea. In fine, le dau cuvantul in ordinea alfabetica, ca la catalog, lui Ghita, Bubulu, Maxi, Luciana, Toma si Ion.

Ghituca Avram

Schiul ma face sa fiu mai fericit. Este acea bucurie sufleteasca pe care nu prea pot sa o descriu in cuvinte, dar un ranjet mare dupa fiecare viraj/saritura/alunecare ma da de gol de obicei. Vara ma gandesc cel mai mult la schi si la momentele traite cu cei si cu care impartasesc acceasi pasiune. Momentele bune din sezoanele ce au trecut se deruleaza in mintea mea cu incetinitorul. Asta ma motiveaza si mai tare sa vreau mai mult. Toate astea ma fac sa astept cu nerabdare urmatoarul sezon. Alunecatul p zapada este un stil de viata, asa ca hai sa-l traim!

Bogdan “Bubulu” Boja

De ce schiez ? O intrebare ciudata la care nu m-am gandit niciodata. De ce sunt LUP si nu OM, de ce, de ce, de ce… Cam greu de gasit o explicatie logica. Practic nu imi place sa schiez. Daca schiul s-ar rezuma la partie chiar de Austria, cred ca as folosi schiurile pe post de tambre la gard, nu cred ca as mai merge la schi. Schiul pentru mine este o activitate secundara subordonata mersului pe munte, nu este o treaba in sine si nu o sa fie niciodata. Este doar un mijloc sa iti atingi un scop. Scopul este evident nemurirea. Acum, ca sa fiu sincer, pudra, cum zice taicutu Soso, de multe ori ma plictiseste. Nu ca nu imi place, dar mirosul mortii cand te dai pe gheata pe Costila, sau pe orice alt culoar cu panta mare, este mult mai placut. Acolo nu e loc de gresala, nu apuci sa o faci decat o singura data. Suna aiurea, stiu, poate ca o sa va revoltati de asemenea gusturi, dar nu am ce face ;). Omul in final nu poate pacali moartea la nesfarsit. Dar poate fi nemuritor, chiar daca doar pret de cateva clipe, pentru acest sentiment de a fi nemuritor, cand poti baga moartea in turbinca ca Ivan din poveste, merita sa traiesti. Nu sunt singurul care gandeste asa: Grasu, frate-meu, nea Radu, Soso si multi altii v-ar spune acelasi lucru. “Toate drumurile care nu pot duce si catre moarte nu sunt decat tot atatea fundaturi” zicea tatuca Titus, si mare dreptate are.

Maxi Munteanu

Pentru că tatăl meu a încercat să-mi bage asta cu pâlnia în cap şi se pare c-a reuşit. Pentru că datul pe bicicletă iarna e gayuţ. Adică e frumos da’ nu prea. Pentru că am descoperit snowboarding-ul sau prea târziu sau prea devreme. Pentru că ar fi ruşinos să NU schiez. Să-ţi pice muntele-n cap şi să nu te şti da pe schiuri sau pe snowboard e ca şi când ai locui la mare şi nu ai şti să înoţi. Oricum mă dau prea puţin pentru ce munţi avem în pe zonă… Pentru că am avut la un moment dat o revelaţie şi am descoperit că schiul poate fi şi distracţie şi înseamnă mult mai mult decât pârtie, genunchi adunaţi si un milion de viraje. Merci Kiks, merci Puşoc şi merci Găvo pentru că mi-aţi deschis ochii! Pentru că a mă da “lângă teleschiu” în Ruia era acum 20 de ani o provocare. Pentru că schiul nu e neapărat ce-şi închipuie majoritatea că este. Pentru că mi-am jurat să nu mă mai dau pe schiuri niciodată. Pentru ca uneori simţi nevoia să le dai peste nas şoarecilor de reţea şi celor care fac abuz de termeni obosiţi precum “extrem” şi “adrenalina” dar de fapt nu mişcă mai nimic în afară de vorbe goale. Pentru că nu există prieteni într-o zi de pow. Pentru că mai sunt zile când ninge porceşte în timpul săptămânii, se blochează drumul de acces în Poiană şi pot fi acolo sus împarţind un lucru simplu cu o mână de oameni de suflet. Pentru că datul prin văi nu suportă comparaţie cu nimic. Pentru că unele linii în powder nu mai există la 2 minute după ce ai trecut pe acolo. Pentru că padurea îţi rezervă întotdeauna surprize. Pentru că tineretul evoluează şi e plăcut să observi asta. Pentru că pot să le dau un spray tuturor papagalilor cu hăinuţe şi gear din ultima colecţie care cad în cur după două viraje şi nu o să mă prindă niciodată (oricum ar fi prea ocupaţi să-şi facă poze cu aifonul). Pentru că de fapt nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic niciodată. Pentru că am schiat prea puţin în sezonul trecut şi întotdeauna va fi aşa. Pentru că de fapt nu contează ce scrie aici şi ar trebui acum să fii afară si să faci altceva. Pentru că nu trebuie să găseşti motive pentru care să schiezi. Cele mai multe lucruri sunt dincolo de raţiune şi de cuvinte. So shut up and ride! Când spun “schiez” mă refer în egală măsura şi la datul pe snowboard. Conflictul dintre snowboarderi şi schiori este o făcătură jalnică a industriei şi de fapt nu există. E o tâmpenie.

Alex mi-a scris ceva de “schiori serioşi”. Sper să nu fiu unul niciodată. Lucrurile care îţi fac plăcere nu ar trebui niciodată luate în serios. Îmi cer scuze că v-am pierdut vremea cu gândurile mele pe alocuri contradictorii! Pe bune.

Luciana Neacsu

Schiez pentru ca prin schi am acces la o lume feerica pe care nu am regasit-o nicaieri. Daca inchid ochii si ma imaginez foarte fericita prima imagine care imi apare in minte este una cu brazii plini de zapada sticloasa, frig, o cabana in departare si eu gonind pe o pereche de doage care deseneaza urme pline de vise, povesti, amintiri. Probabil ca sunt o visatoare, de aia schiez. Schiez pentru oboseala de dupa schi, cand orice locsor pare cel mai confortabil loc de pe pamant, pentru caldura si linistea de dupa un viscol aprig, pentru momentele in care simt ca schiurile danseaza sub mine si pentru cum pot sa rad si sa ma bucur cand ninge. Schiul e mai mult decat o pasiune, e o necesitate. Am nevoie de schi atunci cand mi-e greu, atunci cand simt ca ma pierd in banalitati si falsuri cotidiene, atunci cand uit sa apreciez lucrurile simple. Schiul imi da o energie, putere si incredere cu care cred ca pot face orice-mi doresc cu adevarat. Schiul e pentru mine o stare de spirit, nu un sport, de aceea e putin important ca ma dau pe un petic mic de zapada sau ca am in picioare nu stiu ce schiuri, ca ma imbrac in roz sau albastru.

Schiul mi-a adus cei mai buni prieteni, cele mai palpitante peripetii, cele mai profunde trairi, banii cu care traiesc.

“De ce schiez?” suna ca un “ de ce mananci?” sau “de ce dormi?”. Schiez pentru ca nu se poate altfel.

Rider Toma

Pentru mine schiul este ceva firesc. Nu m am intrebat nicodata de ce schiez, pur si simplu e o actiune fireasca, la fel ca si cand respir – nu ma gandesc de ce respir.

Schiul l-am mostenit de la tatal meu. Fiind foarte saraci, singurul lucru pe care l-am primit ca jucarie a fost o pereche de schiuri . Este mostenirea lasata de tatal meu, de a ma bucura de munte, de natura si de placerea de a aluneca pe zapada. Schiul pentru mine reprezinta o joaca, un sport de performanta si o profesie. Nu in ultimul rand schiul este locul unde am cele mai frumoase amintiri alaturi de prieteni .

Multumesc tatalui meu si celorlalte persoane care mi-au dat bucuria de a schi (Valentin Caciula, Sandu Negoita, Vali Dobre si altii).

Ion Trandafir

Schiez pentru ca mama mea a avut suficienta intelepciune sa nu ma tina prizonier pe bancile unei scoli care insemana o mare pierdere de timp. Mai schiem pentru ca este un sport in care momentele de liniste deplina si serenitate sint alternate cu cele de concentare maxima si o frica dulceaga care te incearca inainte de anumite momente. Mai schiez pentru ca viata mea se confunda in buna parte cu muntele si alunecarea la vale

Deci, de ce schiem?

Randurile de mai sus sunt viziuni foarte personale, asa cum era de asteptat, despre schi. Nu trebuie sa fiti e acord cu toti cei care au raspuns. Cred ca nici nu se poate. Dar poate va ganditi, incercati sa gasiti un raspuns si apoi il impartasiti cu restul lumii. Mi-ar placea foarte mult.

Publicat in: Chestii-trestii by alexosu

Comentezi?? Comenteaza!!

26 Raspunsuri la “De ce schiem?”

AAA on 28 June 2011 7:47 pm

maxi..hater ca deobicei …chiar si cei cu ,,aifonul” se bucura poate la fel de mult ca si ceilalti

respect pentru toti care practica un sport si nu stau acasa in fata calculatorului pe FACEBOOK
foxtremnoname on 28 June 2011 8:11 pm

Faine pareri! Ale tuturor!
De ce skiez…..? Hm…. Sile “Pustiu”-cum ii zic eu(are 75ani, si se tine ca scaiul de mine, la orice iesire :)), mai zice cateodata stand pe peronul de la cabina(sau prin parcare cand ne echipam): “ce-or zice oamenii astia(cei ce nu skiaza) cand ne vad cum ne chinuim :), frig, viscol,coada, bani multi, ….incaltate cu tampeniile alea grele, si oftaturile de la descaltat…..etc, cred ca zic despre noi ca suntem ca nu suntem sanatosi, zdraveni la cap :)”….si iar ma gandesc…de ce skiez….???
….ca-i faina senzatia aia de alunecare, de viteza, adrenalina imi da dependenta(si nu vb aici numai de ski), cred, …..stiam ca am interdictie sa mai sar pe orice hopuletz, stiam ca o sa ma doara cumplit la sfarsit de zi, cand muschii si articulatiile se vor racii…..dar nu ma puteam abtine sa nu o fac, parca iti ia cineva mintile, si acel salt, acea trasa, ptr care urci si transpiri, sa te dai pe unde nu s-a mai dat nimeni atunci, “sa lasi o urma”, pe care vrei sa o iei cu tine ca amintire….
….de ce skiez…..
….e cumva ca si la sala de fiare, cand cineva a zis: aici nu merge cu shpaga…..poti sa ai bani oricat de multi, de nu pui osu’ la treaba, zile, luni, ani…..nu prea se ridica greutatile alea singure…..cam asa e si la ski…….si aici, chiar de te dai bine, tot mai e ceva de invatat, tot mai apare ceva nou…..cateodata ma intreba cineva de ce nu incerc si snowbord-ul? Raspund simplu, pentru ca nu am terminat de invatat sa skiez! :) Sunt un simplu “partiash”, acolo am invatat sa ma dau, uitandu-ma la unu si la altul, si apoi incercand si eu sa fac la fel(ce ochi mari faceam prin anul I de facultate pe la Bv, in Poiana, cand ii vedeam pe “aia de la lot”, cum se dau in shus de la Cabina Mica, cu betele intr-o mana si cu alta pereche de skiuri pe umar, fara sa ia pozitia de coborare….si acum ….he,he…ce simplu pare…), si apoi cata zapada am bagat pe sub haine :) ca sa invat sa ma dau in pulver…..si timpul a trecut….cand majoritatea se chinuiau printre gheata, pietre, hopuri, pe partie, la doar cativa metri langa, gaseai partia perfecta, unde canturile nu mai contau asa mult, unde nu era aglomeratie, unde totul era lin, miscarile parca trebuia sa le faci in reluare, iti vedeai apoi urmele, si ziceai: uite acolo nu mi-a iesit virajul……si iar ma gandesc de ce skiez…..alunecarea, noul carving, pow-ul, prietenii, muntele, my kids, ….,
….sa mor de stiu exact, dar imi place la nebunie!!!
Sper doar sa ma tina picioarele cat mai mult….
….din inima, si voua va doresc la fel!!!
alb_ca_zapada on 29 June 2011 1:23 am

precizare:
comentariul meu este scris la cald, prima lectura de cind am discutat cu alex despre ideea acestui articol

comentariu:
marturisesc, mi-as fi dorit sa fiu printre cei intervievati :)
da, totusi, de ce schiez?

a) raspunsul glumet-oficial - pentru ca altfel nu as fi facut ceea ce fac, pentru ca altfel nu ar fi existat nici derdelus.ro, nici alte multe lucruri frumoase
b) raspunsul introspectiv-intelectual (varianta scurta) - pentru ca imi ofera confirmarea potentei mele de individ (si aici includ tot ceea ce prietenii mei de mai sus au precizat: senzatia de zbor, de well-being, de aproape-invincibilitate, de apartenenta)… confirmari pe care in viata simpla si cotidiana nu le-as fi avut poate niciodata.
c) raspunsul simplu-adevarat - pentru ca ma cac pe mine de placere si pt ca, la naiba, nu stiu cum sa zic.
ion on 29 June 2011 9:07 am

eu schiez pentru ca e cel mai lipsit de monotonie sport pe care l-am practicat pana acum. si pentru ca-mi place! muuult! :)
si pentru ca-i activitatea care-mi provoaca cele mai mari placeri.

si vorba lui maxi: pentru ca in sezonul recent incheiat am skiat prea putin. in fiecare an! :)
ioana on 29 June 2011 9:43 am

simt la fel cu ceea ce a spus Ghituca Avram. e un sentiment care nu poate fi exprimat in cuvinte doar expresia fetei spune multe
CosminGE on 29 June 2011 11:49 am

Skiurile si mai tarziu placa, mi le-am luat, vorba lui Bubulu, ca o completare a mersului pe munte. Inaintand in varsta, din fericire sau nefericire, am ramas cu ele pe perioada iernii…In mare cred ca s-au scurs cam 10 ani de la ultima creasta facuta iarna.
foxtremnoname on 29 June 2011 5:27 pm

@alb_ca_zapada
Suna mai bine de dimineata propozitia de final, parca mi-a stat pe limba sa o pun si eu in incheiere…..dar suna cam ….hm, prea direct:)?= “c) raspunsul simplu-adevarat - pentru ca ma cac pe mine de placere si pt ca, la naiba, nu stiu cum sa zic.”, dar asta e , nu se pot da pe post, toate alea:), dar pe partie merge :)
Bafta!
ofatacaoricare on 29 June 2011 6:32 pm

Foarte tare articolul si toata admiratia mea de semi crescuta pe balcon care s-a apucat de ski la 30 de ani pentru autori
!Acum 5 ani mergeam “la ski” la Poiana sa beau un vin fiert pe partie. Acum 4 ani am vazut-o pe Luciana coborand Sorica in ceea ce eu numesc “opturi americane pe genunchi”.A doua zi mi-am pus skiurile in picioare si Ionut m-a invatat sa stau un plug.In urmatoarele 2 ierni s-a chinuit Shoso cu mine prin Busteni si Sinaia si am reusit sa cobor Calinderu.Printre astea si Craitza pe la Predeal strigand sa fac mare felia de pizza:)).In aprilie am schiat 1 saptamana la Solden si dupa 1 zi cu Luciana si 1 cu Biro, pe 1 Mai am schiat in Sinaia pe sub telescaun!!! In noiembrie plec la Hintertux si in februarie din nou la Solden.Muncesc ca sa platesc vacante la ski.Asa ca pentru cei enumerati mai sus, Chapeau & Merci!
Mirel on 30 June 2011 6:17 am

Pentru ca datul la vale imi provoaca o imensa bucurie, pentru teama pe care o simti cand te afli pe o panta abrupta, pt satisfactia pe care o simti dupa ce reusesti sa cobori o fata grea, pentru ca oamenii cu care mergi sa te dai sunt, in general, fff ok, pentru peisajele magnifice pe care ai sansa sa le vezi
alexosu on 30 June 2011 7:35 am

Multumesc pentru commenturi. Ma bucur ca avem cu cine vorbi chiar si pe timp de vara :).
Ah, si m-am mai gandit la un motiv: cum naiba sa poti cobora altfel de pe varf de munte? Schiul e un sport practic, e un mijloc de transport :D.
Sorinescu on 30 June 2011 8:06 am

Si eu as merge pe varianta “c)”! E ceva primar pana la urma… “Caruntul” e pe gustul meu :-)
foxtremnoname on 30 June 2011 8:31 am

……de ce skiez(continuare…mi-a trecut azinoapte prin cap)….pai daca toata vara cand mai stau de vorba,sau mai intru pe net, sa mai vad cate ceva, tot aduc vorba de ski, ce naiba sa fac iarna :)…..practica nu?!
CosminGE on 30 June 2011 9:23 am

@ alexosu De acord cu tine, dar ce cauti tu in varful muntelui?:))) Unul mult mai destept decat mine spunea ca nu e nevoie sa urci in varful muntelui pentru ca de acolo nu mai vezi muntele ;)
alexosu on 30 June 2011 9:53 am

Daca scopul e sa vezi muntele, intr-adevar, e o idee proasta sa te urci in vard. Dar daca de acolo vezi mai departe, parca merita efortul.
se poate fara nume, asa pentru intimitate? on 30 June 2011 10:08 am

Deci schiul are legatura cu relatia celui care aluneca cu muntele, cu profunzimile propriei persoane si bineinteles cu legatura la fel de profunda de camaraderie de dupa?
Deci nu are nici o legatura cu sentimentul de cool, de apartenenta la o casta superioara, de mai presus de bietii oameni care nu au descoperit sensul vietii pe partie, si nici, bineinteles de rush-ul de adrenalina care te face sa cauti panta perfecta, virajul nu’s cum, cu faptul ca nu e cool sa te bucuri de viata “banala”, (am cunoscut un impatimit atat al schiului cat si al surfului caruia nu ii placeau nici mersul pe munte, nici inotatul), deci nu e o varianta mai sanatoasa a drogului?
Nu e un must-have al celor care iarna schiaza, vara merg la surf, evident au si pasiunea fotografiatului, asculta muzica rock, alterno, experimentalo-cool si se uita foarte foarte de sus la restul lumii?
alexosu on 30 June 2011 10:19 am

Cred ca e ce vrea fiecare sa fie, pana la urma. Si coolness, si natura, si adrenalina si sensul vietii.
Asta cu uitatul de sus la restul lumii e o trasatura de caracter care nu cred ca tine de sportul pe care il practici. Nu gasesc vreo legatura… Sau?
CosminGE on 30 June 2011 10:47 am

Sunt oameni care isi hranesc egoul fiind cool. Numai ca nu realizeaza ca sunt cool, in mintea lor si a anturajului, care de asemenea este cool:)) Pe orice om care nu da doi bani pe chestiile care ii fac cool il va durea in bascheti de atitudinea si coolnes-ul lor…Si atunci ajungi la ”razboaie” intre cool-nesi denumite de asemenea intr-un mod cool, old school vs new school pentru a stabili cool-nesul suprem :)):)))
CosminGE on 30 June 2011 10:55 am

Are we cool? :)))
alexosu on 30 June 2011 11:02 am

We’re cool…
Simona on 30 June 2011 9:28 pm

Pt ca imi place tot ce emana viata si libertate si simplitate;munte,mare,vara sau iarna(desi zapada imi place cel mai mult,ca si orice ninsoare ce ma face copil)
Imi place senzatia de competitie cu mine insami,satisfactia de dupa,placerea de a gasi oameni cu aceeasi dorinta copilareasca de a incerca orice panta si orice vale si orice saritura.
alb_ca_zapada on 1 July 2011 8:35 am

in prezentarea uneia dintre excursiile pe care le-am organizat asta-iarna, spuneam asa:

“Schiul este in mare masura o intoarcere la bucuriile simple si curate ale copilariei. Aerul rece, obrajii imbujorati, alunecarea, zborul, mucii inghetati sint toate o retraire sincera a unei virste in care totul era simplu si colorat.”

… deci cam asa.
Anonymous on 1 July 2011 8:45 pm

Eu schiez pentru ca:

- imi place sa visez ( vara visez la iarna iar iarna visez ca as putea sa ma dau si eu ca aia bunii)

Eu schiez pentru un milion de motive care s-au unit intamplator in schi:
- vise, frica, prieteni vechi si prieteni noi, competitie, aer curat, privelisti minunate, shimbare de decor, noutate, pt ca ma simt libera si da pentru ca si eu am senzatia ca zbor chiar daca uneori se intampla sa doara si doare tare.

Tata m-a invatat sa schiez si ii multumesc din suflet.
saQe on 1 July 2011 8:46 pm

Eu schiez pentru ca:

- imi place sa visez ( vara visez la iarna iar iarna visez ca as putea sa ma dau si eu ca aia bunii)

Eu schiez pentru un milion de motive care s-au unit intamplator in schi:
- vise, frica, prieteni vechi si prieteni noi, competitie, aer curat, privelisti minunate, shimbare de decor, noutate, pt ca ma simt libera si da pentru ca si eu am senzatia ca zbor chiar daca uneori se intampla sa doara si doare tare.

Tata m-a invatat sa schiez si ii multumesc din suflet.
barbosa on 4 July 2011 6:12 am

Direct -pt ca e apoape singurul lucru care -mi da energie pt restul saptamanii ,imi place si ma distreaza !mersul pe munte si bici +un pic de volei sunt restul dar volei inseamna sa mai aduni niste enoriasi si asta-i greu .
Iar din suflet -e un mod de viata !daca as avea banii necesari as schia 200-250 zile pe an !Bomboana de pe coliva raman vaile facute in mai si iunie ,acolo unde chiar asud si am momente cand zic GATA e ultima data cand ma dau pe aici ….dar cand am ajuns la asfalt ma gandesc ,, unde dracu sa ma duc sapt viitoare ” Sa avem zapada ca restul il facem noi , nu ?
Simona on 4 July 2011 7:10 pm

da,frumos ce zici!
Cand te gandesti ca unii se duc special la ski(partie!)sa agate si sa bea(principalul scop);mi-e greata cand ii vad!
Vali on 9 August 2011 4:12 pm

Cum toata lumea a trecut in revista cea mai mare parte a motivelor pentru care ma urc intotdeauna pe skiuri, marturisesc ca atunci cand aud sunetul acela sec cand se cupleaza legaturile…ma trec fiorii unei capitulari in fata neantului si a zborului spre abisul alb. De acolo nu mai am sanse sa fac nimic altceva - sunt in transa.

Am un grup de prieteni cu care skiez, dar nu stiu din ce motive, eu sunt cel mai “nebun” dupa ski dintre toti. La un moment dat ei pur si simplu ma lasa sa visez la ski, la momentul cand canturile te arunca aproape singure in virajul opus si la acele curbe in care atingi cu mana stratul de zapada din inclinatia corpului, neintelegand de ce le visez asa frumos.
Ma bucur ca sunteti alaturi de mine pe timpul verii: aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu: Cand incepe odata sa fie ski ….din nou….si din nou….si din nou.