In pas alergator prin Baiului
25 July 2011, by alexosu
Intai o introducere mai lunga. De cativa ani am inceput sa alerg. Initial dupa 3 km mi se facea rau si picam din picioare. Dar mi s-a parut o activitate interesanta pe timp de vara, in plus ma tine in forma destul de bine pentru iarna. Mai e un avantaj major: spre deosebire de schi, alegerea echipamentului e mult mai simpla. In principiu iti iei o pereche de adidasi (ok, pantofi de alergat) si te apuci de treaba. Foarte linistitor pentru un gear-head ca mine.
In tmp am crescut distanta de la 3 la 10 si apoi la 15km. Anul trecut am fost aproape sa particip la semi-maratonul de la Bucuresti. Am alergat traseul regulamentar cu o saptamana inainte in 2h20min (sau pe-aproape), dar nu am mai gasit motivatia sa repet treaba si in concurs. Nu sunt genul super-competitiv.
Nu alerg cu metoda. Nu alternez, cum poate ca ar fi bine, atrenamente de viteza, alergari usoare si altele lungi. Doar alerg. Endorfinele sunt de vina probabil. Cand ajung la munte mereu oscilez intre drumetii (trekking/hiking) si alergat. Weekendul asta, din motive obiective, am ales alergatul. Nu aveam un traseu clar stabilit, dar am decis ca trebuie sa fie Baiului. Fara aglomeratie, traseu mai alergabil, inclusiv intrarea si iesirea din munte. Facand calcule, am zis ca un traseu bun ar fi Busteni - Azuga - Vf. Cazacu (via partia de schi) - Busteni. Un traseu clasic de-al lui Bubulu pe timp de iarna.
Am plecat din Busteni, din fata garii, la ora 9:05. Am alergat pe DN1 pana in Azuga si am intrat pe drumul catre partie. M-am oprit un minut la un chiosc pentru inca 1l de apa plus niste biscuiti, ca sa nu ma ating inca de provizii. In scrut timp treceam pe langa centrele de inchirieri spre partie. Ma simteam foarte bine, reglasem respiratia, picioarele erau in stare perfecta.
La fata locului am decis ca nu urc pe Sorica, descurajat de inceputul abrupt, ci pe Cazacu. Nu am putut sa alerg portiunile abrupte, asa ca le-am mers in pas alert. Imediat dupa ce am trecut pe sub firul gondolei am inceput sa merg. Am mai alergat putin inainte de urmatorul abrupt, si din nou pe platoul din portiunea mediana. In fine, am reluat alergarea inainte de statia gondolei si am continuat-o pana cu putin inainte de varful Cazacu. Vremea era perfecta - soarele iese din cand in cand din nori exact cat sa pastreze o temperatura buna. Bucegii se vedeau perfect, incepand cu Valea Morarului, Valea Cerbului, Malin, Costila si tot asa. Pe masura ce avansam catre sud, schimbam si peisajul - Jepi, Seaca dintre Clai, Schiel. Plus muzica din casti… nici nu mi-am dat seama ce bine merge treaba.
Am inceput sa intru in provizii - intai o degustare de Isostar de lamaie. A fost si momentul in care m-am oprit pentru 30 de secunde, apoi am trecut varful Cazacu la pas. Pe coborarea domoala am reluat alergarea. M-am intersectat cu un ATV parcat, un Suzuki Vitara care mergea spre Sorica, o turma de oi pazita de 3 ciobani indiferenti si 2 caini cu care am dat-o repede la pace, m-au depasit alte 2 ATV-uri, m-am intalnit cu 2 biciclisti care impingeau relaxati biclele apoi cu inca unul care parea descurajat de urcare, m-a mai depasit un ATV, m-am intalnit cu un grup pestrit de excursionisti imbracati in treninguri noi. Si asta a fost toata socializarea. Cei mai simpatici au fost ciobanestii :).
Coborarea a fost mai lunga si mai grea decat mi-am imaginat. Sus au fost cateva portiuni care mi-au solicitat intens genunchii, apoi imediat cum am intrat in padure am redus ritmul pentru ca problema a reaparut. Am mancat biscutii si am desfacut bidonul cu Isostarul de portocale. Cel de lamaie se terminase intre timp. Mai ramanem cu bidonul de apa in care inca nu intrasem. Drumul prin padure a fost plicticos, pentru ca nu mai vedeam mare lucru in jur, in afara copacilor. Cred ca de asta a si parut asa lung. Soarele iesise din nou si temperatura crestea pe masura ce coboram. Asa ca am trecut la apa. La un moment dat am intrerupt alergarea si m-am oprit din nou 30 de secunde. PIcioarele incepeau sa nu mai asculte, dar pauza m-a ajutat. Surprinzator, cu respiratia stateam foarte bine. Singura parte mai grea a fost urcarea de pe Cazacu, in rest all cool. Ultima portiune am alergat-o in ritm bun, fara probleme. Am incheiat alergarea aproape de cabana Zamora si apoi am mai mers vreo 1km incet. Am incheiat cu o sedinta scurta de stretching.
Datele problemei: 31,5 km, 3h:36 min, 6:52 min/km, 8,75 km/h, 26.348 pasi, 900 m diferenta de nivel.
La alergat, senzatiile tari apar mai greu si iau forma unei fericiri tampe: pare ca pot alergat oricat, ca nu exista obstacol. Stiu ca nu e asa, stiu ca la prima panta mai abrupta voi merge, stiu ca la final voi fi rupt. Dar conteaza prea putini ce stiu, tot ce conteaza e senzatia. Aici apar punctele comune cu schiul. Endorfine vs adrenalina. Se obtin in moduri complet diferite, dar rezultatul e acelasi: ma fac sa ma simt un om mai bun. Intr-un fel sunt complementare. Efectul adrenalinei tine cateva secunde, dar intensitatea e maxima. Endorfina, pe de alta parte, iese greu la iveala, dar tine ore - cat tine alergarea.
Nu am folosit bete, le-am simtit lipsa doar pe coborarile mai abrupte, nu am avut decat pantaloni scurti, tricoul de pe mine plus inca unul cu maneca lunga, nu am avut pelerina de ploaie si nimic pe cap. M-a ajutat foarte mult vremea perfecta, dar stiam la ce sa ma astept. Am baut 1.5l de apa plus inca 0.5l Isostar, am mancat un pachet de biscuiti sarati si o ciocolata mica cu alune. Fara geluri, fara batoane energizante. Nu am facut nici macar o poza.
Esentiali sunt pantofii cu care alergi si ciorapii. In cazul meu - Salomon XT Wings 2 (fara GoreTex), respectiv o pereche de ciorapi Nike pentru alergat. Urmatoarea pereche de pantofi va fi sigur cu GoreTex, cel mai probabil tot Salomon.
In momentul in care m-am oprit au inceput sa apara micile problme. De fapt sa ma prind de existenta lor. Dureri multiple de muschi si articulatii si senzatia de epuizare - somn, foame, si o usoara dezhidratare. Am zacut pentru cateva ore, dar seara am reusit sa dau o fuga prin Sinaia (nu tocmai fuga, dar asa e vorba). L-am vizitat pe prietenul Vali, care facut progrese majore fata de ultima data, am mancat la Teleferic la fel de bine ca de fiecare data, am vazut masinile care participau la raliul din Sinaia, m-am intors linistit acasa.
La 24 de ore dupa, totul e in regula. O usoara febra musculara, dar nimic serios.
Comentezi?? Comenteaza!!
10 Raspunsuri la “In pas alergator prin Baiului”
Ai citit articolul si ai o opinie... o intrebare... o injuratura? Orice ar fi, poti folosi formularul de mai jos.
Ultimele Articole
Ultimele bucurii de vara
Comentarii Recente
- Maximilian: Postăvaru, the other side
- Simona: 131 de pârtii în România
- Alin: Cum imi aleg o pereche de schiuri?
- Sandel: Postăvaru, the other side
- adrian: 131 de pârtii în România
- alexosu: 131 de pârtii în România
- Vlad: 131 de pârtii în România
- alexosu: 131 de pârtii în România
| « Jun |
|
Aug » |
| Mon | Tue | Wed | Thu | Fri | Sat | Sun |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | ||||
| 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
| 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
| 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
| 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Photo Derdelus
-
Tovarasi de Derdelus
Bine mai baiete!!!
Erau vremuri cand alergam si eu, de placere, si era greu pana treceam pragul de dureri ce apareau prin stanga sau in dreapta, dupa care puteam alerga oricat, si ma simteam excelent, si te inteleg perfect. Keep Runing!!!
Durerile alea nu le mai am de ceva vreme. Cred ca tine doar de antrenament. Daca fac pauze lungi - 2,3 saptamani, am problema asta. Daca nu, nu.
ma baiete, potoleste-te! nu mai esti la varsta la care articulatiile sa nu inceapa sa-ti faca scandal. :)
Nu asculta gurile rele :), pan’ la suta, pan’ la suta, sa te tzie!!!
Si apropo, aveam ceva antrenament, dar tot apareau durerile, dar ma obisnisem, si stiam ca trebe sa rabd 2-3 ture de stadion, si gata!
Un antrenament fain care-mi placea la nebunie era, sa alerg un traseu de autobus: o statie pe jos, una cu busul, ….sa vezi ce moaca faceau aia din autobus :)))
…..bine, bine, era pe vremea lui Nea Nicu’, si mergeau autobuzele mai incet :))
Baga mare, cat te tine!!!
Faina tura!
Alerg si eu din cand in cand pe coclauri intre Brasov si Poiana, cand ma satur de bicicleta, dar distante mai mici: 10-15km si cred ca in ritm mai lejer - de fapt ritmul depinde de cat de racoare este. La fel, pe partile abrupte la deal nu alerg ci merg in pas alert. La vale daca e abrupt o las mai moale si fac pasi mai elastici. Pe moment ma mai supara vag genunchii la vale. Altfel nu am probleme. De fapt articulatiile trebuie antrenate constant. Problemele apar daca nu sunt antrenate, iar din cate stiu eu, alergatul e un sport relativ lejer pt articulatii daca esti antrenat. Greu de crezut, dar probleme mai maricu genunchii sunt la tenis de exemplu!
Am cumparat vara asta un rucsac f mic si usor. Perfect pt alergat sau pt ture de o zi cu bicicleta. Nici nu il simt in spate si e util pt o foita de ploaie si GPS… apa nu iau caci sunt izvoare pe traseu. NU apui in articol in ce ai carat proviziile - Se mai pot duce intr-un tricou de ciclism in buzunarelele din spate.
Corect, n-am spus. Am avut o centura cu suport de bidoane. Exact asta: http://www.salomon.com/ro/product/xt-one-belt.html .
Din cate stiu eu, alergatul nu face prea bine la genunchi din cauza impactului cu solul. De aia e mai bine cu bicicleta, de exemplu. Dar imi ajunge un sport scump, schiul adica, nu vrea sa mai deschid inca un front de batalie. Cel putin nu pe moment.
Da, asa e, alergatul nu e bun pt genunchi; mai ales la vale trebuie atentie maxima. Dar depinde de antrenament. Cineva care nu face sport regulat si se apuca de alergat trebuie sa o ia f usor. Incheieturile se intaresc in timp cu antrenamentul, la fel cum creste si densitatea osoasa. Marea problema e ca incheieturile se intaresc mult mai lent decat muschii, de aceea trebuie multa atentie. Dar din cate stiu, sporturile de teren cu minge solicita mult mai tare incheieturile datorita miscarilor bruste si mai aleatorii. Am avut 2 colegi care au facut entorse f nasoale de genunchi la tenis! La alergare solicitarea este mai monotona. E drept ca la alergarea montana lucrurile se complica un pic. Eu am avut entorse de glezne, dar niciodata probleme de genunhi de la alergat - dar nici nu alerg f hotarat.
Intr-adevar, bicicleta e f lejera pt genunchi pt ca nu sunt socuri. Insa se pare ca tocmai socurile usoare de la alergat intaresc incheieturile!… Omul e o masina de alergat care trebuie folosita cu masura pt a se mentine in parametrii.
Mai citeam de niste studii care arata ca incaltamintea a adus omului probleme… Cu incaltaminte tindem sa calcam pe calcaie. La mersul/alergatul natural, desculti, se pare ca se foloseste mai mult varful piciorului, evitandu-se socurile date de impactul cu calcaiul… nu stiu, nu am mai alergat de mult desculti… era candva in Bv o pista de alrgare cu rumegus pe care am alergat de cateva ori desculti sie era f fain.
Ce spun mai sus e din proprie experienta si din ce am mai auzit/citit. Nu sunt medic si nici sportiv profesionist, asa ca nu ma luati prea in serios.
Pentru a evita durerile de genunchi si de tibie, precum si viitoarele probleme cu articulatiile, dar si o imbunatatire a performantelor se recomanda aterizarea pe partea de mijloc a talpii, dupa cum explica si Ryan Hall in videoclipul de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=82ghOr78FcU
De asemenea, nu cred ca mai trebuie sa spun ca sunt foarte importanti pantofii specializati.
Si in alta ordine de idei, faina alergare!
esti tare Alexule ! eu nu reusesc sa gasesc motivatie sa alerg .nevasta alearga 2-3 dimineti o tura de Herastrau .am incercat si eu o data si la jumate m-am plictisit.Acum 5-6 zile m-a fugarit la mare pe malu garlii 4 dimineti la rand la 7 dimineata . in ultima zi nu m-am dat jos din pat . Si totusi am fost la 7500 etapa de 45 km , ajung inaintea ei la caraiman -cam 2 ore de la silva din parcare si merg voios 12-14 ore pe munte sau 100-120km cu bici .Ca si teninusul asta cu alergatul nu imi iese dar fata de tenis (pe care intre 4 ochi il consider de fitze si de gay) imi pare rau .Ori e ceva de la scufita ori prea multe kg. cert e ca nu reusesc sa inteleg de ce sa alerg .Atentie merg pe jos cu placere 10-20 km fara stres . Oricum dupa poveste lui Horatiu acum si cu a ta incep sa ma gandesc serios de ce ma enerveaza alergatul ? inca odata ESTI TARE ALEXULE!
da, greutatea este problema.. gleznele dor, genunchii dor; am simtit-o si eu si o simt inca - dar cand incepe sa-ti placa nimic nu te mai opreste.
pt cei care vor sa se apuce civilizat as recomanda asics.co.uk - unde iti poti face un program de alergare dupa niste reguli in fctie de nivelul actual
succes tutror, alergatori sau doar schiori :)