Armada Triumph - ski review

30 January 2012, by alexosu

Asta e din seria ”La cererea publicului spectator”. Am zis la prima zăpadă că revin cu un review pentru Triumph și iată că doar o lună mai târziu mă țin de promisiune.

Schiuri: Armada Triumph
Legături: Tyrolia (rental)
Dimensiuni (mm): 123-79-110
Lungime (cm): 178
Radius (m): 16.4m

Schior: 190cm, 87kg, avansat/expert, condiție fizică bună (mai bună decât în alți ani, asta e sigur). Îmi plac schiurile cu personalitate, nu neapărat cele mai prietenoase. De la un schiu de pârtie vreau să simt că se dă împreună cu mine, vreau feedback rapid și tensiune în viraj.

M-am dat destul de mult pe Triumph: pârtie perfect bătută și tare în Italia, zăpadă artificială în Bușteni, zăpadă puțină în Sinaia, chiar și prin porți anul trecut în Predeal la o Cupă clasică (doar că nu mai știu care, și oricum e irelevant pentru că eu nu știu să mă dau în porți). Ce vreau să spun e că review-ul vine în cunoștință de cauză, nu după 2-3 coborâri făcute în grabă.

E ceva ce mi-a plăcut din prima la schiul ăsta: simplitatea absolută. Triumph e un frontside clasic: full camber, flex uniform, un strat sănătos de Titanal (metal, adică). Nu prea se mai întâmplă astăzi să găsești un all-mountain așa de… conservator, până la urmă. Nici măcar nu e twin-tip, deși are coada o idee curbată. Grafica vine în orice culoare numai neagră să fie. Trebuie să recunosc: băieții de la Armada au simțul umorului și al auto-ironiei.

E și foarte ușor comparativ cu schiurile frontside de astăzi, multe dintre ele inutil de grele. Aici intervine și gustul fiecăruia, pentru că sunt mulți schiori care preferă stabilitatea dată de greutatea mare.

Un frontside clasic se schiază în consecință. Triumph cere ceva skill-uri din partea schiorului. E un schiu prietenos, dar nu e vreun golden retriever. Asta înseamnă că trebuie să fii stăpân pe situație: poziție corectă, pe centru schiului, viraj inițiat dinspre vârf spre coadă, angulație. Într-un cuvânt, carving.

Pe pârtie bine aranjată și tare a fost foarte distractiv, indiferent de viteză. Au fost momente în care l-am simțit o idee cam soft - viteză mare, pante înclinate, viraje GS. Poate că la greutatea și stilul meu ar fi fost nevoie de ceva mai multă rigiditate. Sau de versiunea de 185cm. Partea bună e că mi s-a părut foarte ușor de controlat și cu un sweet-point destul de ușor de ghicit. Pe de altă parte, dacă îl consideri prea ușor de schiat, s-ar putea să te tăvălească puțin. Am pățit-o: am rămas prea mult pe cozi, am zis că recuperez ușor, drept pentru care am decolat puțin.

În zăpadă mai variată se simte foarte bine. E destul de lat pentru a face față pârtiilor mai muncite. Partea cea mai bună e că nu dă senzația că agață la ieșirea din viraj. Cred că aici ajută coada puțin ridicată. Printre dâmburi e chiar mai bine decât mă așteptam și e unul dintre puținele schiuri cu care m-am distrat. Tigershark-ul, de exemplu, e pain in the ass în situații de genul ăsta. Surpriza emisiunii vine in powder. În 20-30cm de fresh Triumph se descurcă minunat, mult mai bine decât multe schiuri de talia lui (la propriu, 78mm). Ajută mult greutatea redusă, cred că aici e secretul. Dacă te bate gândul să încerci vreun trick, Triumph pare foarte disponibil. Din nou, greutatea redusă.

Trăgând linie, aș zice așa: Triumph e un frontside clasic, cinstit, și relativ prietenos. Se adaptează la multe tipuri de zăpadă, dar e înainte de toate un schiu de pârtie. Un schior cu tehnică bună (sau un intermediar ambițios) are șanse mari să se distreze cu așa ceva în picioare.

Publicat in: Echipament, Review, Schi by alexosu

Comentezi?? Comenteaza!!

3 Raspunsuri la “Armada Triumph - ski review”

foxtremnoname on 31 January 2012 7:56 am

Interesant comentul, si citindu-l ma tot gandesc daca este posibil, ca la un schiu de genul asta, sa fie adaugati 30mm pe toata lungimea, si sa ajunga la un 153-109-140, sa poti face pe partie carving(binenteles, cu o tranzitie un pic mai greoaie de pe un cant pe celalalt), si totusi sa plutesti ceva mai bine inafara partiei? Erau cei de la WhiteDot care se ladau cu Preacher, ca au luat un schiu de slalom, pe care l-au latit….sau ceva de genul Icelantic Shaman, dar sa nu fie asa diform in fata, si sa fie totusi de la o firma mai ok….
Acum, cam asta ma tot roade, oare ar fi posibil asa ceva, adica un allmountain, ceva mai cu rocker, si camber, care sa vireze bine in partie, adica daca te lasi in el, sa mai castigi in radius, iar in pow sa stea totusi bine, sa nu agatze…..tare mi-ar place sa gasesc asa ceva, nici prea greu, ca sa fie fun, dar nici fara metal, ca sa zbarnaie de trepidatii pe partie….
Poate ai intalnit, sau ai auzit de ceva de genul asta, stiu ca e greu sa ai si cal si magar, dar cred ca daca esti pregatit, si adptabil, ai putea sa conduci destul de bine un schiu de care caut eu, ce zici ?
Silviu on 31 January 2012 5:46 pm

Eu sunt incepator/intermediar dar unul cu multa ambitie si cu placere nebuna de dat la vale. Am invatat cu monitor anul trecut, am continuat tot cu monitor si am de gand sa merg tot asa o vreme. Pana acum am 4 saptamani de dat, din care prima si ultima cu monitor. Pentru moment “in afara partiei” nu inseamna prea mult pentru mine, partia inca nu mi-a spus totul. Nu mai zic ca nici eu nu i-am spus inca mare lucru ei. Mie imi pare ca as putea macar incerca niste ture (pe partie) cu Triumph. Multumesc pentru review!
alexosu on 1 February 2012 8:46 am

Cu plăcere. Cred ca Triumph e un schi bun pentru un intermediar hotărât. E genul de schiu cu care poți avansa, fără să te trezești după 1 sezon că ai nevoie de cu totul altceva.