Devils’ Gardens, colecția ianuarie 2012

31 January 2012, by bubulu

După ninsoarea de miercuri-joi, vineri am dat o tură să văd cam cum arată pe sus după o ninsoare cum nu prea am văzut în ultimi ani. Ajuns la capătul pârtiei Sorica, constat că treaba nu stă prea roz: vântul și-a făcut treaba murdară. Placă peste tot, zăpadă tare și scoici gigantice, unele și pe la 1m înălțime. Nu trebuia să fii cine știe ce cunoscător ca să îți dai seama rapid că nu prea era de dat la vale pe fețe. Remarc totuși doi băieți pe foci care urcau spre Urechea. Sunt contrariat că aleg varianta pe drum, deci să taie fața de sub vârf. Traversează însă fără să pățească nimic; îmi spun că poate sunt eu prea paranoic, deși pe acolo panta mare, înierbată și cu cornișă face să fie o zonă ideală pentru avalanșă de placă.

Coborâm muchia Sorica prin pădure - pudră mare, peste 1.5m, cu zone unde pe pantă de 20 grade dai la bețe. Tura este însă salvată de poienile de la ieșire, cu pantă de 30-35 grade și pudră mare, un adevărat deliciu.

Sâmbătă, cum vremea s-a îndreptat, mă hotărăsc să încerc o Genune, influențat și de poveștile cu ”pudra perfectă” de la Sinaia. Când urcăm cu cabina, în jur de 12.00, îi povestesc lui Miki despre cum era zăpada în Baiului, când deodată văd live cum pleacă o avalanșă de placă uriașă sub vârful Urechea. Altertez băieții de la Jandarmerie și Salvamont și aflu în scurt timp că avalanșa a fost spontană, nici un om nefiind în zonă, ci doar urmele băieților de vineri.

Pe platou jale mare, totul ras, nici urmă de pudră, doar plăci de vânt care scot zgomotul prevestitor de pericole. Ajungem în capul Genunii, dar nu îmi place deloc cu arată și hotărăm să facem un profil și un test de stabilitate. Concluzia ar fi așa: practic există 2 straturi distincte - există un strat compact, cu duritate 3 (intră 1 deget), gros de peste 1m, apoi un strat de duritate 2 (intră 4 degete), gros de 20-30cm, între ele fiind un strat subțire de cristale fațetate. Placa de sus se rupe și la o încărcare ușoară, flexie, pleacă. Evident că dacă se rupe placa de deasupra, nici placa de sub ea nu rezistă, tonele de zăpada, ar face să se rupă și ea. E clar nu avem ce căuta pe Genune. Aleg varianta safe, și coborăm pe Papagal, după ce urcăm vf. Furnica. Tura este salvată de zăpada bună, pudră rece și mare, din pădure până la Poiana Stănii și apoi până în Poiana Țapului, acasă.

Duminică, după câteva ture în poienile de la capătul muchiei Sorica, ajungem după prânz în zona avalanșei de sub vărful Urechea. Avalanșa de placă a spulberat tot versantul, plăci uriașe de peste 1m grosime fiind împrăștiate pe toată valea. Sus sunt încă plăci instabile, fisurate, care pot pleca oricând. Deci atenție dacă ajungeți prin zonă. Pe muchie pe Urechea îmi testez un pic abilitățile tehnice pe scoici cu cruste, iar apoi prin pudră mare și rece, deși un pic mai greu de virat ca vineri, ajungem toți sănătoși jos - adică eu, Geo, Radu, Mihaela, Laviniu și Radu.

Concluzia emisiuni e clară: băieți și fete, NU MAI TRAVERSAȚI PE SUB URECHEA CĂND MERGEȚI LA TURĂ! UITAȚI-VĂ PE FOTOGRAFII ȘI IMAGINAȚI-VĂ UN SCHIOR PRINS ÎNTR-O AVALANȘĂ DE GENUL ACESTA!