Armada Triumph – ski review

Asta e din seria ”La cererea publicului spectator”. Am zis la prima zăpadă că revin cu un review pentru Triumph și iată că doar o lună mai târziu mă țin de promisiune.

Schiuri: Armada Triumph

Legături: Tyrolia (rental)

Dimensiuni (mm): 123-79-110

Lungime (cm): 178

Radius (m): 16.4m

Schior: 190cm, 87kg, avansat/expert, condiție fizică bună (mai bună decât în alți ani, asta e sigur). Îmi plac schiurile cu personalitate, nu neapărat cele mai prietenoase. De la un schiu de pârtie vreau să simt că se dă împreună cu mine, vreau feedback rapid și tensiune în viraj.

M-am dat destul de mult pe Triumph: pârtie perfect bătută și tare în Italia, zăpadă artificială în Bușteni, zăpadă puțină în Sinaia, chiar și prin porți anul trecut în Predeal la o Cupă clasică (doar că nu mai știu care, și oricum e irelevant pentru că eu nu știu să mă dau în porți). Ce vreau să spun e că review-ul vine în cunoștință de cauză, nu după 2-3 coborâri făcute în grabă.

E ceva ce mi-a plăcut din prima la schiul ăsta: simplitatea absolută. Triumph e un frontside clasic: full camber, flex uniform, un strat sănătos de Titanal (metal, adică). Nu prea se mai întâmplă astăzi să găsești un all-mountain așa de… conservator, până la urmă. Nici măcar nu e twin-tip, deși are coada o idee curbată. Grafica vine în orice culoare numai neagră să fie. Trebuie să recunosc: băieții de la Armada au simțul umorului și al auto-ironiei.

E și foarte ușor comparativ cu schiurile frontside de astăzi, multe dintre ele inutil de grele. Aici intervine și gustul fiecăruia, pentru că sunt mulți schiori care preferă stabilitatea dată de greutatea mare.

Un frontside clasic se schiază în consecință. Triumph cere ceva skill-uri din partea schiorului. E un schiu prietenos, dar nu e vreun golden retriever. Asta înseamnă că trebuie să fii stăpân pe situație: poziție corectă, pe centru schiului, viraj inițiat dinspre vârf spre coadă, angulație. Într-un cuvânt, carving.

Pe pârtie bine aranjată și tare a fost foarte distractiv, indiferent de viteză. Au fost momente în care l-am simțit o idee cam soft – viteză mare, pante înclinate, viraje GS. Poate că la greutatea și stilul meu ar fi fost nevoie de ceva mai multă rigiditate. Sau de versiunea de 185cm. Partea bună e că mi s-a părut foarte ușor de controlat și cu un sweet-point destul de ușor de ghicit. Pe de altă parte, dacă îl consideri prea ușor de schiat, s-ar putea să te tăvălească puțin. Am pățit-o: am rămas prea mult pe cozi, am zis că recuperez ușor, drept pentru care am decolat puțin.

În zăpadă mai variată se simte foarte bine. E destul de lat pentru a face față pârtiilor mai muncite. Partea cea mai bună e că nu dă senzația că agață la ieșirea din viraj. Cred că aici ajută coada puțin ridicată. Printre dâmburi e chiar mai bine decât mă așteptam și e unul dintre puținele schiuri cu care m-am distrat. Tigershark-ul, de exemplu, e pain in the ass în situații de genul ăsta. Surpriza emisiunii vine in powder. În 20-30cm de fresh Triumph se descurcă minunat, mult mai bine decât multe schiuri de talia lui (la propriu, 78mm). Ajută mult greutatea redusă, cred că aici e secretul. Dacă te bate gândul să încerci vreun trick, Triumph pare foarte disponibil. Din nou, greutatea redusă.

Trăgând linie, aș zice așa: Triumph e un frontside clasic, cinstit, și relativ prietenos. Se adaptează la multe tipuri de zăpadă, dar e înainte de toate un schiu de pârtie. Un schior cu tehnică bună (sau un intermediar ambițios) are șanse mari să se distreze cu așa ceva în picioare.