Concurs Niciodata Singur

După mai multe zile de deliberări și discuții, iată că anunțăm, în sfârșit, câștigătorii concursului “Niciodată Singur”.

Acum vreo lună am citit pe derdeluș.ro un articol în care era povestită și filmată o coborâre pe partea dinspre Timiș a Postăvarului. „Trebuie să mă dau și eu pe acolo!”, mi-am zis. Îmi amintesc cum vedeam versantul sudic de pe Clăbucet în copilărie și mă gândeam „oare pe acolo poți să te dai?”.

Intotdeauna i-am urmarit si apreciat pe cei care se dau pe turele cele mai abrupte, cu cea mai mare viteza, dar pentru mine acest sport, schiul de tura, e unu din putinele lucruri care imi redau linistea departe de haosul Bucurestiului.

Nu am sa relatez o tura anume, pentru ca a trecut mult timp de atunci si amintirile se amesteca. Vorbesc de mijlocul anilor 80, cand pe la 14 ani am fost initiat in schiul pe vai.

E începutul lui martie. După o zi de sâmbătă petrecută la kitesurfing, urc duminică în stațiune la munte deși condițiile de zăpadă nu mă îndeamnă și nici oboseala provocată de orele petrecute pe un vânt de 20-30 de noduri și o apă la 13 grade.

Iarna aceasta a fost cea mai cea. Cu toții suntem de acord cu asta. Iar cea mai cea zi din iarnă a fost 25 ianuarie. Cel puțin în zona Parângului, unde am avut bucuria de a-mi petrece o mare parte din sezon. Peste un metru de fresh căzut în 24 de ore. Ei bine acesta nu este o poveste despre cea mai bună zi din an, ci despre ce a …