La aproape un an de când am pus prima dată în picioare noul setup mă consider în stare să vin și cu câteva informații. Le voi lua în ordine – legături (Dynafit Beast 14), clăpari (La Sportiva Spectre), schiuri (Armada Invictus Ti 108, 188).

Acum 2 sezoane Dynafit arunca în luptă o legătură complet nouă: Dynafit Beast 16. Unde 16 e valoarea DIN-ului, sau a forței pe care o opune legătura acțiunilor schiorului (pe scurt, 160 de kg forță).

Dar povestea mea începe cu mai mulți ani în urmă, când pe o pereche de Voelkl Mantra puneam un Marker Duke. În cazul în care adunați kilogramele schiurilor și legăturilor, mai puneți și o pereche de clăpari Dalbello de alpin cu flex de 140. Prima tură a fost Valea Dorului – Vânturiș și m-a rupt. Au urmat altele în care era în general ultimul din grup, trăgând din greu. Lucrurile s-au mai schimbat în bine când am trecut la Full Tilt Seth, un clăpar mult mai ușor. Revenind la legături, Marker Duke a fost la vremea lui cea mai solidă legătură de tură pe coborâre. Dezavantajul major era greutatea mare și modul groi de operare, mai ales în condiții de viscol.

Mereu am avut în minte un setup decent pentru urcare și cât mai solid pe coborâre. Când a apărut Beast 16 am făcut ochii mari. Iar când Dynafit a anunțat Beast 14, am știut că avem un câștigător, mai ales după un schimb de impresii cu Ion Trandafir, căruia îi mulțumesc din nou pentru că mereu își face timp să îmi răspundă la întrebări.

Până la Beast, nu am luat în calcul o legătură în puncte. Sau, mai bine spus, am refuzat ideea, din cauza nesiguranței pe coborâre. În general DIN-ul maxim e de 10 sau 12. Iar legăturile mele de alpin stau pe 11. Uneori mai sus, când zăpada mi se pare că o cere. Așa am ajus pe Duke, dar mereu am știut că e un compromis prea mare.

Ăsta a fost un preambul mai lung ca să fie mai clar ce cautăm în materie de legături de tură.

Cum e, deci, Dynafit Beast 14? Răspunde așteptărilor mele? Răspunsul pe scurt e că da. Iar mai jos aveți plusurile și minusurile pe care le-am identificat după aproape 30 de zile de dat, din care zile de tură – 7. Restul, doar coborâre.

Primul plus: legătura arată senzațional de bine. E tehnologie pură. Tot mecanismul e la vedere, ca un motor de Ferrari. Călcâiul e foarte asemănător cu cel de pe Beast 16. Vărful e mai simplu dar e foarte deștept: se rotește. Asta ajută la elasticitatea legăturii și e unul din motivele pentru care e atât de bună pe coborâre.

Apoi, legătura se simte mult mai solid decât mă așteptam. Prima impresie a fost ciudată, credeam că nu am închis-o complet, apoi credeam că voi pierde schiurile la primul viraj și tot așa. Prima coborâre a fost precaută, deci. Până la sfârșitul primei zile, însă, am uitat că nu am legături de alpin. Au urmat câteva zile în care am schiat cât de tare și în forță am vrut, sau am putut.

foto: răzvan chifu

foto: răzvan chifu

Renteția schiului e perfectă, chiar dacă pare mai fragilă decât o legătură de alpin. Nu s-a îmtâmplat nici măcar o dată ca legătura să sară fără un motiv bun. Cred că pot număra pe degetele de la o mână dățile în care chiar a sărit. Apropo de sărit, chiar și în zăpadă mare, clăparul intră destul de ușor în legătură. Dar e nevoie de ceva exercițiu și trebuie să curățați destul de bine gheața sau zăpada de pe vârful legăturii și al clăparului. Călcâiul merge oricum și se fixează foarte ușor, indiferent de valoarea DIN-ului. Destul de deștept, deci.

Cele câteva minusuri apar la urcare. Cum nu mă așteptam, de fapt. Sunt două lucuri pe care trebuie să le știi înainte de a luat un Beast 14 (sau 16, e cam aceeași poveste).

Primul e legat de deplasarea în plat. Călcâiul lui Beast nu se rotește ca un Radical. Pentru a intra în modul de urcare, trebuie să cobori primul înălțător. Urmarea e că inevitabil ai un unghi, călcâiul va fi mai sus decât vârful, lucru care în plat o să te cam încurce. Iar când ai porțiuni de coboârâre, unde preferi să îi dai așa, va fi și mai dificil. E unul dintre compromisurile cu care vine Beast.

Mai există și un al doilea înălțător pentru când ai de urcat pante mai abrutpe. Ambele pot fi manevrate destul de ușor cu bățul pentru când vrei să le cobori. Problema apare când ai terminat de urcat și vrei să muți legătura pe coborâre. Au fost momente în care am făcut operațiunea asta cu bățul, dar au fost și momente în care m-am luptat câteva minute cu legătura până când am reușit să deblochez cele două înălțătoare. Nu am găsit un motiv pentru genul ăsta de comportament, dar citind mai multe review-uri, înțeleg că nu doar eu am pățit-o.

foto: răzvan chifu

foto: răzvan chifu

Ar mai fi și discuția legată de preț, care nu e mic. Prețul recomandat de Dynafit e de 570 E. Iar Beast 16 e 670 E. La lansare, Dynafit promitea că asta ar putea fi singura legătura de care ai nevoie, chiar dacă vorbim de AT sau alpin. Așa că aș muta discuția mai degrabă pe durabilitate și rezistență în timp. Ce pot să spun e că după primul sezon totul pare ok. În afară de ceva zgârieturi pe părțile din plastic, legătura e aproape la fel de solidă ca în prima zi. Una din clapele de la vârf merge ceva mai greu, dar nimic deranjant.

Dacă nu te-a convins Beast 14, mai există și alte variante. Cea mai apropiată vine de la Marker – Kingpin (DIN 10 și 13). Dar merită să vedeți ce știu și Diamir Vipec (DIN 12) sau G3 ION (DIN 10 și 12).