Deși există o vorbă care spune că echipamentul de schi începe cu clăparii, în cazul meu a fost invers. Am început cu legătura. Așa că motivul pentru care scriu despre La Sportiva Spectre e strâns legat de Dynafit Beast (despre care am scris deja câte ceva aici). În sesnul că pentru o legătură în puncte aveam nevoie de un clăpar compatibil.

Am stat câteva luni și am tot citit revewi-uri și informații despre ce clăpar ar fi trebuit să îmi iau. Am început cu legătura, dar piesa esențială rămâne clăparul, așa că documentarea a fost mult mai minuțioasă. Sunt genul de schior care pune coborârea înaintea urcării. Asta înseamnă că sunt dispus să sufăr de tot felul de neplăceri la urcare pentru o coborâre bună. Prin neplăceri mă gândesc în primul rând la greutate. După multe analize am decis să merg pe recomandarea amicului Bubulu, care l-a prezentat ca cel mai rigid clăpar de tură pe care l-a folosit și l-a comparat cu un Rossignol B-Squad 130 (un clăpar cult de freeride din anii 2000).

LaSportiva_Spectre

L-am luat, l-am pus în picior și m-am pregătit mental pentru perioada grea ce urma până când voi fi îmblânzit clăparul cel nou. Primul impact e cel vizual, însă, din care Spectre iese foarte bine. Ca și legătura, tehnologia e foarte la vedere. Exoscheletul e spectaculos, clapele și cablurile sunt bijuterii, mecanisul de urcare/ coborâre cuplează ca o cutie de viteze a unei mașini sport, grafica e minimalistă. Clapele, cu întregul sistem de prindere, în special, sunt foarte deștepte – extrem de solide și perfect ajustabile. Are 3 unghiuri de înclinare pe față: 12, 14 și 18 grade. Plus ajustarea laterală (canting). Plus încă o ajustare a limbii care nu m-am prins la ce folosește.

La interior lucrurile nu mai stau chiar la fel de bine. Clăparul de alpin e un Full Tilt Seth Morrison care vine cu probabil cel mai bun liner standard – Intuition Powerwrap. Liner-ul de pe Spectre e mult mai subțire, mai moale și nu stă la fel de lipit pe picior oricât de mult aș strânge șiretul. Așa că după 30 de zile de dat, mă gândesc serios că aici aș putea să fac un upgrade și să iau modelul de AT de la Intuition. Altă temă de cercetare.

O altă caracteristică definitorie pentru Seth e unghiul mare pe față. De fapt, e printre clăparii cei mai lăsați pe față. Prima tură în noii clăpari a fost la Bâlea, din Doamnei spre cabană. Am crezut sincer că nu i-am încâlțat cum trebuie, pentru că aveam senzația că stau perfect vertical. Nu puteam să îndoi genunchii suficient și eram foarte pe spate. Așa că m-am întors în cabană și i-am dat pe față cât am putut de mult, respectiv la 18 grade. Mi se părea că diferența e minoră. Nici acum nu înțeleg la ce folosește unghiul de 12 grade. După câteva ture am început să mă mai obișnuiesc, iar după 2-3 zile mai intense am depășit complet problema, în sensul că mi-am adaptat puțin poziția de dat. Problema nu e chiar problemă, de fapt, ci e ceva comun pentru clăparii de tură. E normal să fie ceva mai drept din moment ce pe urcare trebuie să facă un unghi mare față – spate de care ai nevoie în special în zonele cu pantă foarte mică.

Cum e cu flexul cel mult lăudat? Sigur nu e 130. Probabil că e undeva în zona 110, plus-minus. Cel puțin așa îl simt eu. În casă pare într-adevăr foarte rigid. Pe zăpadă își menține rigiditatea când e schiat moderat de tare, dar nu mai pare la fel de fioros. Nu aș da vina pe shell, ci pe liner. Faptul că nu stă foarte bine fixat pe picior, face ca tot clăparul să nu fie tocmai precis și rapid în reacții. Dar nu e nimic care să deranjeze sau să încurce schiorul.

La viteză mare, când forțele dezvoltate cresc mult, clăparul dă primele semne de slăbiciune. Flexul nu e chiar progresiv, cel puțin nu la fel ca la Seth. În general, clăparul flexează relativ puțin pe față, dar apar momente în care se taie complet. Nu știu cum să explic altfel. Îmi aduce aminte de clăparii old-school când încă nu exista flex progresiv. Își revine aproape instantaneu la starea inițială, dar senzația e că pentru o fracțiune de secundă schiez în cizme de cauciuc. Exagerez, evident, încercând să fiu cât mai sugestiv.

Cu urcarea nu am identificat nici o problemă. Clăparul e suficient de ușor pentru ce diferențe de nivel și distanțe am în plan. Nu e un clăpar de fugă, asta e sigur, dar își face foarte bine treaba – La Sportiva îl prezintă ca cel mai ușor clăpar în 4 clape. Punctul forte e unghiul de 60 de grade pe care îl face când e setat pe urcare. Aici mă întorc la ce spuneam mai sus apropo de unghiul clăparului. Ce pierzi acolo, câștigi aici.

Schimbarea poziției clapei din spate, din urcare în coborâre, s-a făcut foarte ușor până spre sfârșitul sezonului trecut. La ultima tură a trebuit să flexez de mai multe ori unul dintre clăpari până când a intrat în poziția de coborâre. Inițial am crezut că a prins ceva gheață, dar nu e asta. Nu înțeleg de ce, între timp am desfăcut clăparul și totul pare să fie în ordine cu tija și restul mecanismului. Problema a reapărut în a doua zi a sezonului ăsta. Sper să nu fie ceva serios, ar însemna o fiabilitate destul de scăzută altfel.

Talpa are aderență excelentă pe zăpadă și piatră. Se și merge foarte ușor în ei, par niște bocanci mai greoi. Aproape că aș conduce în ei la o adică, deși am încercat până acum și nici nu recomand. Încă nu am pus colțarii, nu a fost cazul, dar va veni și momentul ăla și sunt curios dacă fac priză bună. Totuși și aici apare o problemă – clapele de jos tind să se deschidă singure la deplasarea prin zăpadă mai mare. Din când în când trebuia să le închid, operațiune foarte ușoară, dar care tinde să devină enervantă.

Spectre e un clăpar de alpin decent spre bun, iar cauzele sunt liner-ul aproximativ și flexul imprevizibil la viteze mari. Dar asta o spune un schior interesat mai mult de partea de alpin, cum spuneam și la început. Iar după upgrade-ul de liner mă aștept să rezov măcar o parte din neajusuri. Și e un clăpar de tură bun spre foarte bun pentru cerințele și standardele mele.

Sunt foarte interesat de un test back-to-back cu Salomon MTN Lab și Dynafit Vulcan, în ciuda diferențelor mari de preț.

O mențiune specială pentru magazinul de unde am luat și clăparii și legăturile, Absolut Outdoor, și pentru Miță care vă va ajuta cu sfaturi și recomandări atunci când aveți nevoie.


    COMMENTS (10)

  1. Bogdan Mateescu

    ()

    Hmmm, interesant ce zici apropo de momentul ala cand zici ca esti in cizme de cauciuc :)) Am avut si eu senzatia asta, dar am pus-o pe seama faptului ca am ramas un pic pe spate din cauza unor denivelari (eu avand claparul reglat din fabrica, la unghiul mediu).

    Cateva observatii mai am si eu de adaugat:

    1. Atentie mare la clapete! NU am avut probleme de manevrare nici in conditii de zapada mare sau vreme dubioasa, cand te grabesti si eventual uiti sa le reglezi ca lumea. Dar, dupa 10 zile de folosire, mi s-a desurubat o clapeta si am pierdut-o pe Transfagarasan; probabil atunci cand am traversat niste bulgari mari de avalansa pe picioare si mi-a ramas piciorul blocat intre niste bulgari s-a desfacut, si, fiind probabil desurubat destul de mult, am pierdut-o. Altfel, nimic de comentat, in ciuda aparentelor sunt niste clapete extrem de reusite.

    2. linerul e subtire si trebuie musai lipite peticele care ar trebui sa fie in pachet. Unul din linere deja mi s-a cam rost intr-un punct de presiune mare din cauza asta. In lipsa peticelor, merge si cu niste power tape.

    3. talpa e foarte ok ca aderenta, dar pare un pic cam firava. Dupa ce am catarat un pic hornul pamantos si alte zone in niste conditii destul de grele (ploua si era noroi), Vibramul ala a inceput sa se cam rupa in varf, in zona gaurilor Dynafit. Nu e grav, dar claparul meu arata ca si cum ar fi fost folosit vreo 3 ani :)) Am patit asta si cu Dynafit One si am vazut la fel si la Mercury, dar parca nu chiar atat de mult. De asemenea, plasticul e un pic cam prea afectat de canturi, parca se zgarie maimult decat Dynafiturile.

    In rest, numai de bine, chiar imi place claparul asta

    Reply

  2. Andrei

    ()

    Arata fain si La Sportiva e brandul meu de suflet pentru espadrile de catarat, dar clapari cu clape cu sarma am jurat ca nu o sa mai iau niciodata, indiferent de firma. M-am trezit acum 2 ani in Caucaz ca mi s-a rupt o sarma de-aia si am fost nevoit ultimele 2 zile sa leg claparul cu power tape. Din pacate nici pana azi nu am reusit sa schimb acea prindere si claparii zac undeva prin dulap.

    De un an incoace merge cu Fischer Vacuum si se simt impecabil. Nu suporta decat prindere AT clasica, dar nici nu caut altceva.

    Reply

    • Alex Borșan

      ()

      Tot cabluri am și pe Seth, dar alea sunt într-adevăr fragile. Nu aș lua un clăpar de tură cu genul ăla de cabluri. Pe Spectre sunt dintr-un soi de oțel și sunt sigur că vor rezista mult și bine.

    • Bogdan Mateescu

      ()

      Si Dynafiturile (One, Mercury) au cablu si nu am auzit pe nimeni sa aiba probleme…eu cred ca tine mai mult de modul de utilizare, mai ales de grija cu care le inchizi, ca sa nu agate chestii de pe drum (crengi, bolovani etc.)

  3. anca

    ()

    Mie tocmai mi s-a crapat limba claparului intr-o parte si partea de carbon din spate in alta parte, mi-au cazut clape, mi-a puscat un nit de la o clapa… nah… eu consider ca nu dau eu asa forja incat sa rup claparul prin forta mea de gagica… Dar constructia lui si materialele foarte moi si slabe cred ca favorizeaza asta… Suruburile care se desfac tot timpu permit niste torsiuni destul de aiurea, poate asa au aparut crapaturile… altfel nu imi explic.. Unui prieten i s-a rupt partea de reglaj lateral pt canting… Cu linerul complet de acord, mult prea subtire.. Plus ca nu mi-am gasit marimea potrivita. Diferenta de 1,5 cm intre jumatati de marimi, atata la liner cat si la carcasa…
    Sincer, un clapar extraordinar daca ar fi fost gandit cu capul si testat pe bune, apoi reparate neajunsurile.. adica nu ai cum sa nu observi toate astea in cateva luni de test si mi se pare nesimtire sa nu faci ceva in privinta asta inainte sa il scoti pe piata (gen nituri in loc de suruburi pt clape, titan in loc de foita de dural pt nituri etc.).. pacat ca se bat pe 50 grame in loc sa se bata pe calitate…
    Concluzia mea: inainte sa imi iau urmatorul clapar, o sa astept reviewurile timp de un sezon 😉

    Reply

    • Bogdan Mateescu

      ()

      Am mai auzit asta cu crapatul limbii…eu i-am abuzat destul de tare, cu perioade lungi de mers pe clapari (inclusiv pe bolovani), ceva catarare cu coltari si nuam avut nici cea mai mica problema. Nu cumva ai avut clapetele prea stranse atunci cand nu schiai si a fost limba prea fortata, de a crapat? Ca altfel nu imi explic…sau poate limba stransa un pic prea intr-o parte, caz in care marginea plasticului a presat aiurea pe limba…

  4. Alex Borșan

    ()

    Ai mei, în afară de multe zgârieturi și faptul că uneori intră greu în poziția de schi, nu au avut vreo problemă serioasă de durabilitate. Ce-i drept, eu l-am folosit relativ puțin în tură. Sau poate am avut noroc?
    Nici review-urile de după un sezon nu sunt universal valabile. Chiar, ce ai fi făcut după review-ul de mai sus?

    Reply

  5. mariusica

    ()

    Un clapar bun, care trebuie setat din prima pe unghiul de 18 grade. Mi s-a crapat limba dreapta dupa 10 ture ( dar nu prezinta o problema mare pentru ca rigiditatea e data de membrana din spate a claparului). Cu liner-ul nici eu nu ma impac si recunosc ca l-as schimba cu unul Intiuition ceva mai voluminos. Clapele in cazul meu se desfac dupa 1 minut de tura, drept urmare am scos primul rand de clape din fata. Nu vad nicio diferenta la vale si stiu ca nu or sa mi se rupa cand fac un traverseu pe picioare.
    Plasticul e extrem de moale si sufera dupa orice impact cu cantul. Acum are 15 ture in doua sezonae si parca are peste 40 de zile de ski :D.
    Dar la vale e foarte foarte ok, iar la deal se comporta asa cum trebuie.
    Ca sa ma tina mai mult, de fiecare data cand merg pe partie o sa folosesc doar clapar/legaturi de alpin.

    Reply