Voelkl Mantra – ski review

Dupa mai multe incercari, am reusit sa intru in posesia unuia dintre cel bine vandute si apreciate modele ale ultimilor ani: Voelkl Mantra.

Mantra a ajuns al a 3a versiune si a inlocuit un schi cu adevarat legendar – Explosives, un model care a revolutionat freeride-ul. Dimensiuni: 133-96-116, radius 24,8 m la lungimea de 191 cm.

Care e sensul schiului astuia pentru mine: aveam nevoie de un schi destul de rigid pentru a fi folosit pe partie si pe zapada tare, dar destul de lat pentru a avea portanta in powder si alte soiuri off-piste. Aveam nevoie de un schi suficient de lung pentru a-mi permite viteze medii si mari si cu un radius destul de mare in asa fel incat sa nu am probleme in powder. In sfarsit, prefer un schi cu coada putin inaltata, dar nu twin-tip. Ma ajuta sa inchid virajul pe partie – chiar daca destul de aproximativ, si nu imi da dureri de cap in powder – adica nu agata. Ca sa fiu sincer am vrut foarte mult sa imi placa schiul asta

Rezultatul: asteptarile au fost satisfacute. Inca nu am invatat schiul, m-am dat doar o zi, dar nu pot fi decat foarte multumit. Pe partie, atata timp cat nu e gheata, schiul ofera toata stabiliatea de care am nevoie in viraj. Nu e un carver, nici nu ar avea cum la 96mm latime. Asa ca e nevoie de viteza pentru a trezi un monstru ca asta. Viraje lungi si in viteza, cam asta cere Mantra pe partie.

In off-piste incepe distractia. Coada si varf mai soft = distractie maxima. De ce? Pentru ca orice denivelare e prilej sa o mica saritura, iar aterizarile se fac pe nesimtite. Iar un schi lat e ideal pentru aterizari, stabilitatea este incredibila. Nu se compara cu batranul meu AC4, iar despre alea mai vechi nici nu se poate discuta. In powder e si mai interesant: viraje scurte se pot face din cauza flexului progresiv (variaza intre varf si coada, schiul fiind rigid in zona claparului), dar virajele mari sunt si mai misto, din cauza radiusului destul de mare si a lungimii schiului. Asa ca e dupa preferinte. Asta mi se pare cea mai buna afacere la schiul asta.

O singura problema, dar era de asteptat: pe gheata controlul este destul de precar, iar oprirea se face pe o distanta destul de lunga. Asa ca nu pot decat sa incerc sa evit pe cat posibil zonele “albastre”. Pe zapada tare schiul e ok. Dar locul lui nu e acolo, asta e sigur.

Pentru legatura am optat pentru Marker The Duke. E o legatura de tura, dar pe care inca nu am apucat sa o testez in sensul asta, ci doar ca legatura de alpin. Pana acum totul e ok. Dar asteptati-va la noi impresii in curand.

LE: Inca ceva. E unul dintre cele mai frumoase schiuri pe care le-am vazut vreodata. Pozele sunt nimic pe langa cum arata in realitate.