Cand ma gandesc la “prima”, ma gandesc de fapt la mai multe schiuri. Evident, incep cu prima – in cazul meu o pereche de Pitic din lemn. Dar apoi ma gandesc la alte cateva perechi de schiuri memorabile, speciale. S-a intamplat de mai multe ori, si de fiecare data ma gandeam ca alea erau cu adevarat primele schiuri.
Dar sa incepem cu perechea de Pitic. Erau Regin originals, din lemn 100%, fara legaturi dar cu niste cureluse din piele. Pielea nu era chiar piele, asa ca s-au rupt repede si au fost inlocuite artizanal de niste sarme. Nu imi imaginez nici azi cum se putea schia pe lemnele alea, mai ales ca nici nu stiam de existenta claparilor. Imi aduc aminte, insa, ca distractia era maxima, iar prunii din gradina lui bunica-meu erau niste jaloane teribile.
Au urmat tot felul de alte schiuri (“din fibra”), legaturi, clapari. Nici nu imi puneam problema ca ar fi vreo diferenta intre ele, alta decat culoarea sau lungimea. Foarte mult timp nu am fost impresionat de echipament, schiam cu ce aveam si mi se parea perfect asa.
La un moment dat mi-a picat in mana un catalog Voelkl si a trebuit sa imi aleg urmatoarea pereche. Si am ales. Tin minte cele doua modele care ajunsesera pe lista scurta, dupa ce am citit catalogul cateva zile: Vertigo Motion si Explsive (Wizzard edition). Am ales Motion, primul meu schi carve, fara sa ma uit in spate. Abia la cativa ani dupa mi-am dat seama ca as fi putut avea in picioare un schi legendar. Dar probabil ca nu as fi invatat prea curand care e treaba cu carve-ul. Inca ma incearca regrete.
Primul schi, insa, de care m-am indragostit a fost Voelkl Mantra. Il am in continuare, nu trece nici o iarna, fara sa il schiez macar o zi, desi nu mai e la prima tinerete. Prima pereche de fatties (mid-fat, dupa standardele de azi). Cu Mantra a fost prima data cand am iesit din situatii delicate pe munte si am avut senzatia ca nu am nici un merit, ca schiul a facut tot ce era nevoie. Era un sentiment pe care nu il mai traisem pana atunci. Parea ca tot ce invatasem pana atunci despre schi, Mantra stia, ba mai avea si niste chestii de rezerva.
Mai mult, Mantra e descendentul direct a lui Explosive, chiar daca nu e invaluit de aceeasi aura. M-a facut sa ma simt invicibil. Am luat numele ad-literam, probabil, iar samuraiul desenat (reincarnarea vrajitorului explosiv) mi-a fost un soi de calauza.
M-am dat pe foarte multe schiuri in decursul timpului. Schiuri de race rigide si ale naibii, twin-tip-uri puse pe glume, all-mountain-uri plicticoase, schiuri rocker care par sa le stie pe toate. Unele mi-au facut picioarele sa tremure, de altele nu stiam cum sa scap mai repede. Din cand in cand apare ceva ce pare ca da la o parte tot. Ala e primul schi.
Care a fost primul tau schi?
Photo credits: EpicSki.com.
Alex, pentru prieteni si apropiati – Alexosu.
Schiez de la 6 ani, am inceput pe o pereche de …
După cum știți, aici pe Derdeluș suntem fani vechi Volkl. Pentru că sunt schiuri serioase, pe ca …
In prima zi cand le-am luat, m-au uimit cat erau de late. Si de usoare. Dupa ce am pus si legatu …
Poze cu mare parte din ce vor scoate producatorii de schiuri la anul gasiti aici.
Noutatile sun …
Dupa mai multe incercari, am reusit sa intru in posesia unuia dintre cel bine vandute si aprecia …
Cred ca Reghin, Combi R, ceva de genul asta, la care mi-aduc aminte ca infiletam la shurubele, dupa o zi de schiat, cum infileteaza pushtii azi la unitatea centrala de la calculator, chiar aveam in trusa cateva holshurubele d-alea scurte de rezerva, si bete de chibrite, si un tub de Proculin, plin cu Arachet.:)…..si mi-ai mi-aduc aminte ca asha rau se udau bocancii de piele, si se inmuiau, ca la o fortzare mai mare, incepeam sa alerg in ciorapi pe partie, ca legaturile alea cu arcuri nu sareau nici ale naibii…..si mai mi-aduc aminte ca am legat o sarma din varf in legatura, cand le-am plesnit un varf, si tot ma dadeam cu ele, pana le rupeam de la jumate, si atunci le imperecheam cu ce gaseam(lungimea trebuia sa fie apropiata), si tot ma dadeam la vale….parca astea au fost primele skiuri….de la tata.
Si iar mi-aduc aminte de primii clapari cu care am skiat, au fost unii de piele negrii, cu 5 , sau 6, clape nichelate, si erau marimea 40, iar eu purtam 44!, dar dorinta de a skia cu clapari, era atat de mare incat nu a contat :)……se intampla pe la Sinaia, pe bucata aia de partie de sub cabina Sinaia-1400, si am avut batai la picioare vre-o luna dupa :)
Cel mai fain skiu? Nu ar fi corect sa il decretez pe unul, ptr ca toate la vremea lor si-au facut treaba, si mi-au oferit satisfactii mari……de-aia le alesesem….
….acum e “batranul” Metron B5, ce duce greul pe partie, sau in alta parte, pana ii va veni si lui randul sa-l pun in rama, ca merita!
Eu m-am apucat de schi in facultate, in speta anul de gratie ’98, asadar n-am schiat pe schiuri de lemn. Prima pereche de schiuri a fost Elan de competitie, lungime 1.95m, nu-mi amintesc modelul. Stiu doar ca era trecut pe schiuri cate medalii se obtinusera la Olimpiada, Cupa Mondiala, etc.
Cel mai cul schi, pt mine, este JJ-ul.
primul care chiar mi-a placut muuult a fost prima pereche de carvuri. volkl motion, parca? :)
dar apoi m-am mai indragostit de karma-uri, prima pereche de grase (relativ termenul asta; cand ma uit azi la ele mi se par niste paie).
am uitat de ele insa cand m-am dat prima oara pe JJ-uri. :) JJ-ul a fost primul schi care de la prima coborare mi-a pus un maaaaaaare zambet pe fata! nu ma mai distrasem pe schiuri atat de tare pana atunci. :D
a, dar prima pereche de skiuri, pe care le tin minte, au fost niste TOPAZ-uri. :)
Prima pereche a fost si pentru mine Pitic. Erau negre, din lemn, insurubam cantul cu surubelnita dupa o zi de ski, iar cand s-a rupt bucata de cant si nu am mai avut ce insuruba, am smuls-o pur si simplu si am schiat fara :))
Legaturile erau tot asa, cum zice si Alexosu, niste cureluse de piele, care la un moment dat s-au rupt si ele.
Au urmat niste Rubinuri, care mi s-au parut extraordinare. Toata lumea ma invidia pe la munte, ca aveam legaturi Marker, din alea cu arc :)) Problema era ca ori nu sareau deloc, de-mi suceam picioarele, ori sareau cand mi-era lumea mai draga. Iar dupa cazatura, cand se punea zapada pe talpa claparului si in legatura, munceam cate 5-10 minute sa-mi pun skiul la loc.
Ce vremuri… :)
COMBI R – acum 31 de ani !legaturi TURIST -un fel de tura vrei nu vrei !!!clapari – ghete cu sant pt ski -acum e ca si cu espadrile -n picioare !dar betele -betele erau pct forte -negre ,urate cat mine de mari , cu rozeta cat capul meu made in urss !
costumul 2 piese albastru gros ideal pt sauna si permabil 100% se apropie de moda Armada 2044-2045 ca dizain!
@ omidee
Aolo, mie imi venea sa plang in momentul in care imi sarea legatura. Trebuia sa curat si ultimul fir de zapada de pe talpa claparului ca sa intre la loc. Un cosmar. Preferam sa nu imi sara… oricum, parea o chesti foarte aleatoare.
@barbosa
Ai poze? Eu s-ar putea sa gasesc ceva cu primii ochelari de schi – Okula. Piesa vintage astazi.
ce ma distreaza,nici nu apare bine articolul(mai ales unul care incita)si prompt apar comentariile!
@Simona:
Pai zi-ne si de tine, sa ne distram si noi….. :)))
Bine ca apar articole ca prin alte parti e cam liniste :(
daca stau sa ma gandesc bine, primele “skiuri”, au fost ghetele, si cizmele pe care ma dadeam cand eram copil…..eram atractia partiilor de ski, si a cararilor de munte….bagam niste coborari extreme, cu figuri si salturi….mama, mama…
…dar prea mult nu m-a ajutat experienta cand am pus adevaratele skiuri in picioare(alea de lemn, nu va inchipuiti ca am pupat altceva)-era pe drumul de masina, de la Cota1400, spre Sinaia, pe marginea shoselei…., si am incheiat ziua cu niste trante memorabile pe Furnica, ce pot fi povestite la o bere….
…de-abia peste 2-3 ani am bagat ceva bishnitzareala in camin si mi-am luat si eu Topazuri cu Scut, si Caberi….jmecher nene, ce eram…..de-abia de atunci pot spune ca a inceput nebunia cu skiul….student Brasov, Poiana aproape, multi prin preajma, de la care aveai ce invata…
…si uite ca boala e incurabila, si inca avanseaza :)
Noroc ca mi-am gasit si colegi de “suferinta” :)
Da’ Doamne, sa nu ma vindec!!! :)))
@alexosu,nu, din pacate ! sa nu uit primele manusi SPECIALE de ski -bleo pal ajungeau pana la cot (erau 4 nr mai mari) cu o eticheta de plastic si intarituri pt porti !nu le-am dat jos din maini primele 3 luni nici la teatru acu cred ca nici pt 1000 euro / min nu m-as plimba cu ele in ferentari !dar caciulitele penibile cu creasta ?combinatia de culori invingea orice oligofren ce s-ar fi chinuit sa o gaseasca !
Si ca sa va zic cum au evoluat skiurile la mine :)) A fost cam asa:
Pitic -> Rubin & CombiR -> Look -> Fischer (ehe, multi ani frumosi cu aceste skiuri) -> Volant -> Salomon -> Salomon -> Salomon :)) -> Armada :D
Pai asa, fara detalii? Ce modele au fost?
Ski porn! Love it!
au fost vremuri grele,nu ca n-ar mai fi;dar m-am apucat mai tarziu de ski,in facultate,si atunci putine zile pe sezon(nu prea ajungea bursa),si cu skiuri de inchiriat;
primele cumparate au fost Head,un carve usor,cu care am schiat vreo 10 ani,si inca mai sunt bune,desi acum ma dau cu altele.
combi-r apoi niste topaz cu legaturi marker si clapari san giorgio. de la legaturile alea marker reglate de un tembel din poiana la din 8 mi-am rupt tibie-peroneu in clasa a 6-a.
claparii i-am recuperat de curind de la maica-mea, i-am sters de praf si-i pun in rama. si combi-r-urile tre’ sa fie pe undeva.
Prima pereche de schiuri….hum…schiuri Ptic accesorizate cu niste bucati de ceara ca sa le fac sa alunece mai repede…Atunci nu se punea problema de clapari ca erau buni bocancii, dar la a doua pereche, adica un schiu facut la Reghin cu canturi segmentate si prinse in suruburi (nu mai stiu cum se numeau), a venit si prima pereche de clapari San Marco….Ce amintiri!
Eu am inceput in anii 70 pe skiuri lux… mai tari ca Pitic. Germina… niste skiuri facute in DDR. O bucate da plastic, fara kanturi, dar parca legatura era mai evoluata… era de aia gen Telemark… betele erau din fibra de sticla cu rozeta si varful din plastic…
Mi le adusese Mos Craciun cand aveam 6 ani. Cum nu aveam altceva, am inceput sa skiez cu cizme de cauciuc… pe strada in fata casei… eram tare daca rezistam 10m fara sa cad.
Mai tarziu am primit si niste bocanci de ski care tin minte ca aveau 2 randuri de sireturi si niste catarame pe deasupra… Eram ff mandru de ei.
Tin minte si primul meu costum de ski adus de Mos Craciun cu un an mai tarziu. Era dintr-un fas permeabil, captusit cu burete. Se uda f usor -era de-a dreptul higrofill – dupa o zi de ‘ski’ cantarea cateva kile in plus… Avea si un model interesant cu patratele…