Cine vrea o pereche de Volkl Karma să zică

si eu care tocmai incepusem sa ma interesez serios de achizitionarea unui echipament de tura second, nici nu credeam ca o sa gasesc asa ieftin. ai si ceva legaturi la oferta, chiar daca nu o fi discountul asa mare?:)

Prin karma este înțeles un concept filosofic-religios, prin care fiecare acțiune – fizică sau spirituală – are în mod inevitabil o urmare.

Nume mai bun nici ca se poate! Iarna-zapada-ski….

Era sa uit, am patru perechi de schiuri si e singurul care are “personalitate” :). Nu glumesc, chiar asa e.

Dragilor,

nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, dar m-am razgandit, nu-l mai dau! …. glumeam. :P

sa nu va sperie skiul asta, pentru ca nu-i nimic de speriat. eu skiez de multi ani, dar am o conditie fizica de rad si curcile de mine. sa va mai spun ca a fost primul ski “ciudat” din viata mea?!

sa va spun cu cata durere in suflet il dau?! si nu c-a fost primul, n-am io sentimentalisme dintr-astea….

este un skiu’ demential. pe partie si in afara ei. nu-i nici greu de controlat, e si foarte cumsecade (nu la fel ca un jj, dar mult mai dragut fata de ant), ii place foarte tare sa se dea. indiferent de conditii.
nu-i genul care sa aibe pretentii prea mari! dimpotriva, poate ca lasa prea mult de la el.

nu l-am mai skiat de mult, poate intre timp s-a mai salbaticit, dar imi aduc aminte, ca-i placeau si cristianele mai scurte. bine, tot cu alea largi e prieten mai bun, dar cum spuneam, e un ski care vrea sa fie uneala. :)

crusta nu-l deranjeaza, zapada tare nici atat, gheata?! e suficient sa bagi mai multa forta/power in canturi ca stie el ce are de facut. si are chiar si portanta. nu ca un jj. dar in mod cert nu-l deranjeaza pow-wow-ul.

va rog, aveti grija de el! ca daca nu va dau la politia skiului. adica va parasc lu’ alb-ca-zapada. si nu vreti sa intrati in gura lui. :P

eu vad ca nu isi doreste nimeni schiul in cauza. eh… o sa il iau eu atunci

Pai e o poveste lunga cu Mateo si acest schiu. Karma-ul meu trebuia sa ajunga la el, dar m-ar razgandit si i-am pus un duke. L-am lasat cu buza umflata :)

eu skiez cand pot, pe unde pot. pana nu demult nu aveam skiurile mele, skiam ce inchiriam, de fiecare data altceva, de fiecare data skiam altfel. ulterior am zis ca e bine sa incep sa ma imprietenesc cu o singura pereche de skiuri, sa ajung sa o cunosc, sa ajung sa imi si sa ii testez limitele. asa am luat niste rossi bandit, sh. am invatat astfel sa diferentiez skiuri, sa il cunosc mai bine pe cel pe care il am, sa ii cunosc limitele, sa imi cunosc limitele, sa imi imbunatatesc tehnica.

anul trecut m-am luptat cu niste senile de la faction, 3.zero. mult peste conditia mea de skior.

incep sa stiu ce as dori de la urmatorul ski.

mi-ar placea sa ma imprietenesc cu karma si sa ne jucam impreuna.

Wow, daca as fi fost mai mica de inaltime l-as fi dorit eu :D. Suna perfect. Problema la schiurile mele acum este ca nu le simt destul de puternice. Dar, dar..tatal meu isi doreste de mult o pereche cu care sa poata sa se bucure mai mult de zapada mare pentru ca el deocamdata se da cu ce poate si culmea, se descurca destul de bine. Deocamdata nu isi permite un ski allmountain cum ar vrea.
P.S. tatal meu este cunoscut ca Chuck (da da,,Chuck Norris) ..cred ca i s-ar potrivi :))
Ride safe!

Salut, am ajuns sa scriu asta la indemnul unui prieten dupa ultima tura din weekendul asta.
Povestea incepe pentru mine pe la 12-13 ani cand am pus schiurile in picioare prima data la Predeal. In sezonul respectiv am prins 3 zile de schi si a urmat o pauza pana la 17 ani din lipsa de bani. La 17 ani am inceput sa savurez schiatul cu adevarat, dupa ce am prins ceva mai multe zile de schi si am inceput sa simt cat de cat schiul. Spre sfarsitul sezonului deja ma simteam “bazat” (o impresie falsa) chiar daca ma dadeam numai pe partie, incepusem sa ma dau fara sa ma mai gandesc la schiuri, pur si simplu simteam ca ma joc prin zapada, fara efort, natural, asta dupa ce intr-o zi totul s-a legat. Eh si sezonul s-a terminat cu cele 9-10 zile de schi cat prinsesem ma simteam bine, dar a venit primavara, vara, toamna si mi-am rupt piciorul fara nicio treaba cu un sport de genu,’ o luna jumate in gips, si a venit octombrie. In iarna respectiva nici voba de schi, dar in primavara am inceput sa merg pe munte si mi-a placut, am inceput sa merg din ce in ce mai mult, erau perioade in care nu ratam niciun weekend. Am inceput sa merg pe vai, iarna cu cortul, pur si simplu la munte, respiram aerul care-mi trebuia.
In urmatoarea iarna am mers o zi la schi chiar daca teoretic nu aveam inca voie, nu m-am putut abtine. Ceva se pierduse, nu mai schiam, nu cadeam, dar nici nu mai simteam ca schiez… A venit si facultatea si am ajuns foarte putin la schi din lipsa de bani, si preferam sa merg la ture pe munte pe bani putini decat sa ajung pe partie de 2-3 ori pe sezon si sa bat pasul pe loc, plus ca vara practicam zborul cu planorul deci aveam un drog destul de puternic cat sa ma tina cu gandul la altceva, chiar si iarna.
Anul trecut in toamna am terminat facultatea si m-am decis sa schiez sezonul asta cu fiecare ocazie, si am prins deja cateva iesiri pana in weekendul trecut cand sambata am fost la Sinaia cu prietenul care mi-a recomandat sa scriu aici. Eu am o pereche Volkl P60 Race Carver, primita anul trecut care mi s-au parut foarte faine inca de la prima coborare, dar weekendul asta am ascultat sfaturile prietenului si am mers cu schiurile lui Movement Evolution cu legaturi de tura, si bine am facut. A fost prima data cand m-am dat pe Carp. Pentru mine ceva total nou sa ma dau printr-o zona neamenajata. Primele doua viraje le-am facut cu tarsa, crusta, pe alocuri gheata, pulver prin unele zone, tot soiul de zapada si eu nu eram obisnuit cu diveristatea, schiind numai pe partie pana atunci. Dupa ce am vazut ca merg virajele am inceput sa-i dau la vale cu o sete de a ma juca pe zapada extraordinara, virajele s-au legat si in scurt timp am ajuns la baza fetei mari, s-a terminat mult prea repede. Am simtit iar senzatia bestiala de a schia, ceva s-a schimbat in mine, am combinat schiatul cu placerea de a merge pe munte. Am simtit ca asta este schiatul adevarat, fara restrictii, doar o senzatie de a fi iar copil, fara griji, cu o resursa infinita de jucarii si posibilitati. Am mai facut 3 coborari pe carp si ultima pe drumul de vara usor la vale, si pe urma in jos pana la telegondola la 1100, virajele iar se legau natural, cu usurinta. A fost cea mai tare zi de schi din viata mea, ca o revelatie, am vazut ca pot sa ma dau fara restrictii si cu posibilitati nelimitate.
Acum scriu de la servici unde de 2 zile nu am stare si nici spor pentru ca abia astept sa vina weekendul sa merg iar la schi.
Neavand schiuri de freeride am zis sa-mi incerc norocul aici. Asta ar fi povestea.

Salut,
De vreo 7 ani mă dau cu fantoma unui schi Head Cyber C110. De câţiva ani am început să merg în afara partiilor destul de mult şi cu toate că îmi place să mă dau cu schiul ăsta care acum are mai mult o valoare sentimentală, îl simt că-i obosit şi dornic de un urmaş mai zdravăn care să ştie cu ce se manâncă crusta şi zăpada mare.
Ar mai fi de amintit aici şi observaţiile posesorilor de Legend-uri şi 999, băieţi faini de altfel, da’ pentru care a schia în pulver sau a da un drop cu…“surcelele alea” e blasfemie curată.
Acuma, drept să spun, tare mi-ar plăcea mie să înteleg la ce se referă de fapt şi cred că schiurile astea ar fi numai bune pentru a intra în randul celor care se dau pe coclauri “cu acte în regulă”.

cine a luat skiurile, pana la urma??

@alexosu te felicit pentru idee. mi-a placut.

sa le stapanesti sanatos si felicitari pentru initiativa sponsorului principal:)

Mersi mult. Am montat legaturile, si abia astept sa le scot la zapada maine :D.

@vladut

eu v-am zis sa nu-i un skiu de speriat. :)

da-i la vale cu tupeu. sa vezi atunci ce-o sa-ti mai placa.

spor la dat si stai flexat. :p