Snow Makes Us Happy
 

Internaționalele de Freeride ale României

CNF a început acum câțiva ani ca un invitațional în căldarea Bâlea în care riderii se invitau, se dădeau și se votau. Inițiativa aparține unor oameni care se dau în Bâlea de 20 de ani și care au organizat și documentat zeci de evenimente în zonă.

În 2012 CNF trece la un alt nivel prin afilierea la FWQ. Nu mai insist, am povestit mai pe larg aici ce înseamnă asta. Cert e că CNF, așa cum îl știam din trecut, nu mai există. Există în schimb un concurs cum nu a mai existat până acum pe la noi.

Ce a rămas din CNF, în afara organizatorilor? Locul – adică zona Bâlea Lac, care a avut zăpadă foarte multă și foarte bună. Apoi data – știu că aici au fost multe nedumeriri, dar Vinerea Mare e ziua obișnuită pentru CNF. Aici e prima bilă albă pentru organizatori și concurenți pentru că au avut curajul să comaseze calificările și finala în aceeași zi. Din cauza prognozei nefavorabile pentru sâmbătă, totul s-a ținut vineri, pe o vreme și o zăpadă perfecte.

Startul calificărilor s-a dat din vârful Paltinu, iar finișul a fost în platul din fața cabanei. Am văzut linii foarte rapide, cu dropuri respectabie (2-5m) și un frontflip ținut perfect în condiții de concurs de către Felix Wiemers care s-a calificat de pe primul loc în finală. Dintre băieții noștri au trecut Zala Sipos (atenție, rider sponsorizat de Armada Ungaria), Călin Petruș și Bando Virginas.

La fete, după prima manșă clasamentul arată cel puțin surprinzător: cu o linie tehnică și îndrăzneață, Sonja Drăgan îi fură prima poziție lui Edith Miklos, care a dat schiurile de race pentru unele de freestyle și se pare că a ales bine.

Cele mai bune linii date de boarderi au venit de la localnicii Kinda Geza, Mircea Lungu și Iulius Miklos cei care aveau să ocupe și podiumul. Iulius a avut o evoluție cel puțin memorabilă – prima manșă foarte agresivă și tehnică, iar a doua în tandem cu AK, un samoiede care patrulează suveran în toată zona Bâlea.

După o pauză de două ore, timp în care juriul a deliberat iar organizatorii au mutat startul și finișul pe fața Pisica, riderii calificați au început urcarea. Pisica e o zona mai ofertantă și mai interesantă decât Paltinu. Deși mai scurtă, riderii pot combina hornuri, stânci și praguri pentru a da linii cât mai creative. Și asta au și făcut.

Cele mai bune coborâri au venit de la schiori. Călin, favoritul publicului, ne-a arătat că background-ul de racer poate fi foarte util și într-un concurs de big mountain. Coborâre fluidă, rapidă și agresivă care i-a adus locul 4 și premiul din partea Liberty Skis pentru best newcomer. Pe trei a terminat Markus Thor din Suedia. Zalan Sipos a ocupat locul doi, cu o nouă evoluție curajoasă – dropul de final a ridicat asistența în picioare. Dar toată lumea a fost de acord că Felix a meritat primul loc. A deschis cu cel mai mare drop din concurs (aproximativ 8m), dat în viteză și aterizat perfect și a închis cu un backflip. O mențiune specială pentru belgianul (!) Anthony Gombert care s-a dat în telemark (!!) și a terminat pe 6, cu ultimul drop peste cascadă.

Fetele s-au descurcat foarte bine și în finală. Podiumul s-a păstrat, dar s-a schimbat ordinea. Edith Miklos a fost declarată câștigătoare, urmată de Kinga Bojthe și Sonja Drăgan. Din nou, linii fluide, sigure și rapide au făcut departajarea destul de dificilă.

Boarderii români au dominat concursul și în finală. Doar suedezul Robert Strandberg a reușit să își facă loc în finală, iar podiumul a fost cel din calificări: Kinda Geza a câștigat secțiunea snowboard, urmat de Mircea Lungu și Iulius Miklos care a luat premiul împreună cu partenerul de concurs AK.

După încă 2 ore de pauză, toată lumea s-a reunit la cabana Bâlea Lac pentru festivitatea de premiere și after-party care a durat până la ziuă, la propriu. Nu s-a văzut că oamenii se treziseră la ora 6 și că erau pe munte de la ora 7.

Prin noul format, CNF a fost un barometru bun al scenei freeride românești. Din păcate nu au participat unii din schiorii reprezentativi, și mă gândesc la Ion Trandafir, Sorin Pârău sau Cătălin Natariș. Cu ei pe traseu e posibil că podiumul și tot concursul să fi arătat altfel. Oricum, personal mi s-a părut că schiorii au dat linii mai bune decât boarderii.

L-am întrebat pe Alin Găvozdea, jurat la CNF 2012 și veteran în Bâlea (remember Bălea Freeride Open 2002) care e diferența dintre riderii lor vs ai noștri. Două lucruri majore. Primul – experiența pe munte, respectiv mai multe zile de dat pe sezon, teren mai variat, parteneri de dat mai mulți. Asta se traduce prin evaluarea corectă a condițiilor de dat și stabilirea liniei de concurs. Apoi e experiența de concurs. Oamenii știu că se dau în fața unui juriu, care îi va judeca după o serie de criterii bine stabilite. Asta înseamnă o linie bine definită, fără ezitări, fără pauze, fără schimbări de traseu. Și mai puține emoții.

CNF este, în momentul ăsta, cel mai important concurs de freeride organizat în România. Nu doar prin prisma afilierii la FWQ, ci pentru nivelul la care s-au dat riderii (băieți, fete, schiori, boarderi). Dacă Pușoc, Jaffar & co reușesc să îl ducă încă 3-4 sezoane, e posibil să avem un concurs respectabil pe zona de Sud-Est a Europei. Respect!

Imagini de hila.ro

Pe același subiect:

  • Turneul Freeride Challenge a ajuns sâmbătă în locul din care a pornit acum 3 sezoane. A fost …

  • Probabil că la ora asta cei mai mulți dintre voi știu că CNF 2013 a fost concursul de freeride/b …

  • Hell, yeah! Voiam de mult să încep un articol cu astea două cuvinte și nu se putea ivi o ocazie …

  • Anul trecut CNF a fost, fără doar și poate, cel mai tare concurs de freeride @RO. Anul ăsta o să …

  • În weekendul prelungit de Paște, la Bâlea a fost CNF. Cum am dezbătut subiectul la vremea lui, r …

Comenteaza cu Facebook

comentarii