În Nord – de la Stockholm la Are

Prima parte a călătoriei spre Are nu e prea plapitantă. Un drum pe care l-am spart în două reprize (București-Sibiu, Sibiu-Budapesta) și o noapte la Budapesta, aproape de pârtia din localitate pe care am și viztat-o. Se numește Normafa, după numele cartierului. Sus, evident, un bar de schiori.

Vineri pe la 13.30 aterizam fără incidente în Stockholm. Așa presupuneam, greșit, pentru că aeroportul e de fapt la vreo 80km de oraș. În avion ne-am nimerit lângă Bogdan, un tip din Timișoara care mergea la niște prieteteni în Stockholm, așa că am făcut o faptă bună și l-am lăsat în oraș. Apoi ne-am continuat drumul spre nord, cu destinația Hudiskvall, hostelul Malndbadens.

GPS on, dă-i bătaie pe autostradă, dar ce se întâmplă, de ce ne-am oprit, de ce stăm? Și am stat liniștiți pe autostradă mai bine de o oră, probabil din cauza unui accident. În timpul ăsta a și început să ningă, din ce în ce mai vârtos și mai hotărât, iar autostrada a devenit din ce în ce mai albă și mai îngustă. În loc de 19.00, am ajuns la hostel la 21.00. Pe tot drumul a nins fără oprire.

Azi dimineață m-am trezit pe la 7.30. Aproape beznă. Până la 9.30, când soarele răsare oficial, se luminează încet-încet. Am făcut o plimbare către plaja de lângă hostel, dar nu am ajuns până la ea din cauza zăpezii care depășea jumătate de metru. În orice caz, locul arăta fantastic de bine – marea semi-îngețată, brazii încărcați de zăpadă, casele mici și fără perdele la geam, complet pustiu.

După o oprire în oraș pentru cafea, pe la 10.30 am luat-o spre Are. Până pe la 12.30 a continuat să ningă, deja îmi făceam griji că ar fi trebuit să iau schiurile de pow în loc de Mantra, schiul pentru atunci când nu știi ce zăpadă găsești. Brusc s-a făcut soare… Ceea ce e un fel de a spune, pentru că soarele nu se ridică prea mult deasupra orizontului. Și nici prea puternic nu e. Pe la 13.30 deja începea să apună, iar la 14.30 e oficial out. Doar că întunericirea durează spre 2 ore, timp în care lumina e absolut senzațională.

Pe la ora 16.00 intram frumos în Are. Primele impresii sunt foarte bune. Oamenii cu care am vorbit sunt cei mai drăguți și zâmbitori. Tipul de la hotel ne-a explicat că parola de WiFi vine de la numele și vârstele copiilor lui, tipul de la magazinul de snowboard ne-a explicat ce e cu weekendul Lucia, tipa de la restaurant mi-a recomandat o înghețată cu niște berries locale foarte bune.

Are, seara, arată cam cum te-ai aștepta: cochet, frumos luminat, posh dar nu foarte, cu multe magazine scumpe. Lacul jos, muntele sus.

Mâine ajungem pe pârtii, așa că watch out. Cu Kaj și Sverre ne vedem luni.