După cum știți, aici pe Derdeluș suntem fani vechi Volkl. Pentru că sunt schiuri serioase, pe care te poți baza mult timp, care duc multe și te scot oricând din încurcătură. Poate nu sunt cele mai fun schiuri, dar au un feeling foarte special puse pe zăpadă.
Anul trecut am făcut fericit un prieten de Derdeluș – dădeam o pereche de Volkl Karma care nu mai văzuseră pârtia de ceva vreme și era păcat. Anul ăsta facem același lucru, dar mărim miza. Ideea ne-a venit prin decembrie, când îi spuneam lui Bogdan că vreau să schimb the all-mighty Mantra și că o să îl dau, ca si Karma, pentru un comment bun. Așa și-a adus aminte că are o pereche de Volkl Snowwolf “în țiplă”, noi-nouțe și neschiate. Deci, le dăm pe amândouă. Yey! Sunt schiuri foarte diferite. Unul e greu, lat, lung, rigid, bad mofo. Și schiat și abuzat intensiv timp de vreo 3 sezoane. În ultimele două ierni a ieșit destul de rar din garaj. Celălalt e exact opusul – ușor, subțirel, schiu clasic de tură – genial în sus, bun în jos.
Cum Snowwolf nu a fost schiat deloc de nici unul dintre noi, nu o să insist prea mult. Dimensiuni: 113-76-100, lungime 170, radius 20m, greutate 2700 gr/perechea (da, atât de ușoare sunt). Core din lemn full. Va fi schiul ideal pentru ture lungi. Review-urile spun că e și un all-moutain decent care se descurcă destul de bine în multe feluri de zăpadă, în special pe firnul de primăvară. Pune-i o legătură ușoară, un Dynafit sau ceva asemănător, o pereche bună de piei și zâmbește-le înțelegător celor care se înghesuie pe pârtii și stau la cozi la instalații. Tot muntele e al tău.
Pentru mine, Mantra a fost primul schiu lat, cel cu care am crescut ca schior de offpiste. Review-ul publicat imediat după prima zi de dat mă cam face să râd acum. Pe cât de bucuros eram de noile schiuri, pe atât eram de departe de adevăr, pentru că Mantra e un schiu pe care l-am înțeles deplin în timp.
Dimensiuni: 133-96-116, radius 24,8 m la lungimea de 191 cm. Cu piei CollTex Mix, folosite de 3 ori, pe care le dau împreună cu schiurile dacă sunt dorite. Montate cu Marker Duke (pe care intenționez să le păstrez, dar sunt dispus să le las pe schiuri pentru suma modică de 200E).
Cu Mantra m-am dat pe orice – de la pârtie perfectă, până la pow de +1m, scoici, crustă, zăpadă tocată, moguli, absolut orice. Niciodată, dar niciodată, schiul nu a părut depășit de situație. Au fost momente în care simțeam că trebuie să le mulțumesc pentru ajutorul dat și pentru că m-au scos din încurcătură. Cum ziceam, poate nu e cel mai fun schi din lume, dar e unul dintre cele mai de încredere. Pe pârtie merge brici, doar că are nevoie de mult loc pentru a vira. E ca un GS foarte lat. Așa se simte și la mână – rigid, în special în zona mediană și torsional. În afara pârtiei, însă, e terenul lui. Cel mai bine se simte în zăpadă tocată sau windpack, iar crusta devine brusc un loc agreabil sau chiar distractiv.
Deși e lat, nu e un schiu de powder. E un all-mountain/big-moutain. Nu e rocker, nu e twin-tip (coada e puțintel îndoită, cât să nu agațte în zăpadă mai mare. E genul de schiu care nu prea se mai face azi. Cere tehnică bună și picioare antrenate. E lung, așa că nu va fi ușor de păcălit în păduri, iar un culoar îngust mai bine l-ar da drept decât țopăit. E un schiu care se trezește la viteze medii și se distrează la viteze mari. Nu foarte mari, deși nu am ajuns niciodată la o viteză prea mare pentru Mantra. Oricât de tare am mers, părea că mai are o rezervă.
Nu mai e la prima tinerețe. Fără să aibă probleme majore, tot se vede că a trecut prin multe. Principala problemă e talpa – alunecă destul de greu. Se rezolvă cu ceară, dar trebuie aplicată destul de des. O altă problemă s-ar putea să fie o îmbunătățire: ambele schiuri sunt ușor rocker. Să zicem early-rise natural. Inițial aveau camber 0, deși la manual zicea altfel. Puse talpă pe talpă se vedea că erau perfect plate. În rest zgârieturile obișnuite de pe top-sheet. Niciodată nu am avut probleme cu canturile, nu le-am lovit. Bubulu, omul care le-a îngrijit în ultimii 3-4 ani, zice că mai e suficient cant.
De ce îl dau, deci? Pentru că vreau altceva, mai ușor și mai fun. Schiul de big-mountain e ANTul, care nici el nu mai e chiar nou. Încă nu știu cu cel îl voi înlocui, dar sigur va fi rocker sau early-rise pe față. Și sigur va fi twin-tip.
Bun. Astea-s, deci, schiurile: o pereche de Snowwolf pentru ture lungi, o pereche de Mantra pentru orice (cu piei și, eventual, legături). Fiecare pereche va merge la câte un câștigător/câștigătoare. Cum le câștigați? Ca și data trecută, ne faceți din vorbe: de ce vreți schiurile astea? Urnele se închid peste aproximativ 2 săptămâni. Spor!
PS. Poza e de la Mălinul din 2007. Cu Mantra în picioare, normal. A fost o iarnă bună, așa îmi aduc aminte.
A venit momentul să scap de o pereche mai veche de schiuri, care în ultimii ani doar a făcut tuș …
În urmă cu vreo 3 săptămâni anunțam că dăm 2 perechi de schiuri – un Voelkl Snowwolf de tură, no …
In prima zi cand le-am luat, m-au uimit cat erau de late. Si de usoare. Dupa ce am pus si legatu …
Dupa mai multe incercari, am reusit sa intru in posesia unuia dintre cel bine vandute si aprecia …
Weekend-ul trecut ar fi trebuit să fiu în Poiana Brașov pentru un ski-test Armada. Cum lucrurile …
M-am dat numai pe miniclip pana acum si as vrea sa incerc si in realitate :D
Cred că se poate mai bine de atât. Apropo, juriul, eu și Bogdan, alege câștigătorii doar dacă merită. Nu e obligatoriu să dăm schiurile :).
De ce le-as merita eu ? Buna intrebare si pt mine.
Momentan fac ski de tura cu Silvreta 400 care sunt ale unitatii militare unde lucrez dar dupa parerea mea sunt doar de urcat. Niciodata nu m-am putut bucura de pulvar, imi e greu cu ele si pe pista daca e putin iiinghetata. Alt motiv ar mai fii acela ca sunt foarte folosiete si in curand probabil le vor retrage din folosinta si atunci voi ramane fara :(.
Imi sunt dragi, in competitii sunt usoare ma ajuta sa merg in pasul de patinaj de biatlon, dar as vrea sa ma bucur un pic si de coborare dupa munca depusa la urcare, sau la o tura in Ciucas, Piatra Mare, Bunloc, care sunt cele mai frecventate de mine. Cam astea ar fi motivele mele. Dar daca mai este cineva care nu a incercat deloc dati-le acolo sa mai castigam un adept al acestui minunat sport.
Multumesc pt. timpul acordat.
EMI
Sa pretind ca o sa mai cresc in inaltime si le voi folosi? Sa pretind ca sunt o mama prevazatoare si le vreau pentru cand o sa creasca baiatul? Sa incep sa vorbesc despre diferite feluri de schiuri despre care de fapt nu am nici cea mai vaga idee? Volkl.. ce? Poate Volga. Sa va laud “derdelusul”? cu sau fara punct si ro in coada? N-am nici cea mai vaga idee cum ar trebui sa fac daca chiar mi-as dori aceste schiuri. Dar stiu ca daca ai apucat sa cunosti senzatia zborului pe zapada in bataia soarelui si a vantului, ai face orice pentru ele. Bravo voua ca va ganditi si la altii. Sigur, puteati s-o faceti acum trei ani, ca de atunci cam stau, dar e bine si acum. Bafta multa!
hm, chiar mi-ar placea le Snowwolf pentru ture lungi, in familia mea amatoare de ture ar fi numai bun…cred ca cel mai bucuros ar fi tatal meu, care, in prezent are un fischer de tura destul de lung si prea ingust pentru coborari placute in pudra
uite aici un filmulet dintr-o plimbare de a mea cu tatal meu de iarna trecuta…asta-i lumea noastra interioara
http://www.youtube.com/watch?v=2X01lDucoVo
in filmulet, el e cu schiurile pe care le iau eu la ture mai lungi :)
Salut !
Eu mi-as dori propria pereche de schiuri pentru ca niciodata nu am avut schiurile mele.. tot timpul am imprumutat sau am inchiriat lucru care m-a si impiedicat in ultimii doi ani sa ma bucur de acest lucru. Mi-as dori foarte mult sa am lucrul meu si sa ma pot bucura de zapada asa cum trebuie :).
Multumesc,
Cristi
S-o inchis concursul? Daca nu, la mine asta e povestea: acum trei ani am inceput sa ma dau cu placa, nu ca era la moda sau cool sau cum o mai fi fost, m-am dat alaturi de o prietena, din simpatie. Am invatat singur, am dat la perete, pe la baza partiilor si ma dau bine, fara fite, figuri. Dar pe mine ma trage spre schi. Individualist, am inceput sa imi achizitionez echipament sh pentru schi de tura. Am bete sh, am clapari sh, am gasit niste foci, dar schiurile si legaturile – le-am imprumutat de la prietenul meu, Adi. Folosesc niste schiuri Kastle si legaturi Silvretta 400 – putin rupta o legatura. M-am dat prima data cu schiurile saptamana trecuta la Vidra. Avansez, singur dau la perete. Toata lumea imi zice sa sunt nebun ca incerc prima data cu echipament de schi de tura, sa schiez. M-am gandit putin la Snowwolf-urile voastre, recunosc. Ma gandeam ca mi-ar prinde bine – singur lup, invat sa schiez, schiuri lup- ma invata drumul prin zapada. Sau daca vreti, s-ar lipi bine de spatele meu de lup, cand le voi purta spre singuratatea crestelor. Povestea e a unui lup disciplinat, dar disciplina lui e Spiritul. Herman Hesse a fost lupul de stepa, eu candidez la lupul de munte, lupul dacic, lupul cu snowwolf in spate.
Nu s-a închis, așa că mulțumim pentru comentariu.
Daca le merit mai mult ca altii, nu stiu, dar cert este ca in tarisoara asta m-am dat de la “ses” pana la 2000 si ceva, pe partii omologate pana la “pajisti inclinate” cu powder de un metru si ceva, de la gradina din spatele casei si pana in Fagaras, cand la ultima tura mi-au zburat schiurile de pe masina, asadar acum “somez” si strang bani de schiuri, daca nu castig Mantra. Numa’ bine
Cică vine o vreme în viaţa fiecăruia când omu’ se maturizează. Semnul aleşilor maturizaţi ar fi, pare-se, un lung şir de renunţări, la te miri ce, în general tocmai la lucrurile care le aduceau bucurie şi îi făceau să fie ei. Aleşii ajung să se cunoască nu după vorbă, după port, ci după postură, din ce în ce mai adusă de spate, mai ghiocel-ită, de Atlas resemnat.
Am 29 de ani şi refuz să mă maturizez (aşa). Nu vreau să renunţ la ski. Am învăţat să schiez la 3 ani şi jumătate, am schiat în fiecare an pe-aici şi în ultimii ani şi prin Austria, ador mirosul de zăpadă proaspătă, senzaţia aia, de vârf de munte, apoi şuieratul frigului pe la urechi, zborul, muşchii încordaţi până la durere şi oboseala de după, când îţi ard obrajii şi toate şi ai un zâmbet de neşters pe faţă. Sezonul ăsta încă n-am schiat. Oricât îmi doresc (şi îmi doresc enorm), anul ăsta n-o să-mi iasă nici plecarea anuală în Austria, nici interludiile pe Valea Prahovei. Ca să nu-mi vină să mă lamentez sau s-o iau razna, mi-am zis că e cazul să iau o pauză de la schiul de salon, cu instalaţii peste instalaţii, multă tehnologie şi comoditate şi şi mai mulţi bani. Vreau să m-apuc de schiul de tură. Am nişte prieteni care mi-au povestit de zilele când cablurile nu merg din cauza vântului, când, după o urcare mai mult sau mai puţin gâfâită, după posibilităţi, eşti singur şi liber, ai propria ta pârtie privată.
Îmi caut echipament second hand şi în februarie am de gând să fac prima tură de…schi de tură :). Evident, mi-aş dori mult o pereche de schiuri (mai ales cu karma bună şi aer lupesc), dar dacă sunt prea înalte pt mine (am 1,68) sau dacă altcineva le merită mai mult… nu sunt supărăcioasă şi să ne vedem cu bine pe munte!
Mi-a plăcut Lupul de stepă/ Lupul de munte.
Imi doresc cu toata fiinta schiurile! Traiesc pentru a schia! Voi schia Mantra, trimitandu-va toata energia mea! Multumesc! :)
Irina, spune-ne te rog mai multe despre cum te dai. Mantra e un schi destul de mare.
Felicitari pentru ca le dati gratis.Nu am mai gasit pe net pe nimeni sa mai faca asa ca voi…M-am uitat chiar bine … Acum nai conteaza cui vreti sa le dati…Unui invatat sau unui incepator … Eu pot sa spun ca anul trecut am invatat sa ma dau.Am luat cursuri in Poiana Brasov si anul asta am revenit si chiar acum sunt pentru 1saptamana la schi…Ca doar trebuie s
a invat fffff bine…Asta mi-am propus …Am inchiriat schiurile pentru ca nu am habar de care mi-ar trebui…Am vazut ca cei de la inchirieri nu sunt dispusi sa te si sfatuiasca …. O sa tot citesc si am sa invat singura de care imi va trebui mie personal …Am vazut aici in Poiana oferta la schiurile Volkl cu kegaturi cu bete si clapari Atomic la 1000ron…Super ieftin…Dar nu mai tin minte ce tip de schiuri erau…Oricum nu ma pricep la detalii :)…Dar o sa invat eu :)… Oricum,nu conteaza cine primeste schiurile atata timp cat le va folosi cu placere si le va aprecia …Bravo voua si voi continua sa va citesc :)
In Romania se schiaza???!!! Asta a fost prima mea mirare cand m-am mutat aici acum cativa ani. Am venit din desert intr-o iarna romaneasca si toate standardele mi s-au dat peste cap. Alta lume, alti oameni si in plus … se schiaza :)) Intre povestile despre partii, schiuri, echipamente, am ajuns intr-o zi sa-mi pun si eu prima oara clapari si schiuri in picioare, inchiriate bineinteles si tot atunci am aflat ca nu am ce sa caut in blugi pe partie :) Am trecut mai departe si lumea asta a skiului a devenit o realitate frumoasa si curata pentru mine, skiul in mintea mea era un lux din carti si de pe national geographic
. Am inceput s-o iubesc din ce in ce mai mult mai ales pentru ca oamenii pe care i-am intalnit aici m-au ajutat sa inteleg mai bine lectia. Am vazut copii care nu au implinit 18 ani dar care muncesc ca sa-si poata permite sa mearga la ski, am vazut tineri care nu au bani de o bere dar economisesc ca sa investeasca in echipament, fete frumoase care renunta la o rochita pentru o pereche de clapari mai buni, rockeri care renunta la un concert de vis ca sa mearga cu gasca la Balea, o prietena care se duce pe jos la munca toata saptamana ca sa aiba benzina pentru ski in weekend si multi altii. Si cel mai frumos lucru pe care l-am invatat de la toti este ca nimeni nu regreta sacrificiile astea, i-am vazut cum radiaza, i-am vazut luminosi cand tineau strans in brate un clapar, am inteles. Pentru mine bucuria asta a devenit evadare. E cumva ca evadarea familiei mele din Siria sau a prietenilor care au putut face asta. Fiecare isi lasa in urma ceva, fac sacrificii sa poata fugi dintr-un razboi pentru ca totul se rasplateste, ajung si ei la bucuriile lor. Pentru mine exista legatura intre aceste doua lumi din viata mea.
Da, mi-ar placea si mie skiurile alea mai mici pentru ca nu imi permit sa-mi cumpar, dar nu pentru ele am scris aici. Am scris pentru ca imi place ca am inteles, pentru ca toti copiii astia au inteles ce este bucuria, pentru ca niste oameni prefera sa daruiasca niste skiuri pentru bucuria asta in loc sa le vanda. Pentru asta ma bucur.
Inca nu-mi iese acum asa cum trebuie, dar tot imi simt mintea goala cand ma las libera pe partie si simt pe obraji zapada aia multa care sare dintr-o parte de pe schiuri si o sa invat eu sa imping si mainile mai in fata si sa tin picioarele si mai apropiate decat o fac acum si sa ma las fara frica intr-o parte cand “atac partia” cum imi tot repeta un prieten sau sa apas lent pe calcaie fara sa ma incordez prea tare cand trec prin zapada mare. Toate cu bucurie.
Multumesc daca ati avut rabdare sa cititi. (Si multumesc unui prieten care mi-a corectat textul, eu nu scriu asa corect in romana :D)
Am citit de curand un articolas care spunea ca “Potrivit unui studiu prezentat la inceputul acestei luni, facut pe 2.000 de barbati cu varste intre 35 si 55 de ani, cei care trec prin criza varstei mijlocii sunt atrasi de sporturi extreme precum cataratul pe munti sau de activitati menite sa le testeze rezistenta fizica precum maratoanele. Barbatii care traverseaza aceasta criza par sa nu mai fie interesati de femei sau de masinile de viteza.” Studiul nu era facut de cercetatorii englezi, asa ca pare legitim.
Acum exact doi ani aveam vreo 120 kg la frumoasa varsta de 33 de ani, si probabil din cauza unei crize mai timpurii a varstei mijlocii, m-am decis sa dau la schimb viata de sedentar alcoolist si gurmand, pentru care ma antrenasem cu sarg in ultimii 15 ani, pe o viata mai sanatoasa, adica dieta pigmentata cu ceva sport, chestie care se anunta si foarte plictisitoare, dupa cum ma gandeam eu pe atunci.
Am renuntat la gratarele cu berici, concerte prin cluburi, mancat si baut orice si oricat si am inceput timid sa tropai prin parc de vreo trei ori pe saptamana, cu cele 120 kg ale mele. Ma dureau toate alea, de la glezne, tibii, genunchi, pana la spate si gat. In cele din urma am reusit sa dau jos vreo 20 kg si sa incep sa arat din nou a om, iar treaba cu miscarea a devenit tot mai prezenta in viata mea. Pe masura ce am crescut viteza si distantele alergate au inceput sa apara la orizont si niste endorfine si alte chestii fiziologice, senzatii de dependenta de care corpul meu avea mare nevoie dupa ce renuntasem la tot ce iubisem pana cu cateva luni in urma.
In 2012 treaba cu sportul a devenit un mod de viata, a doua natura daca vreti, am ajuns sa traiesc pentru asta. E adevarat ca si timpul imi permite, dar am ajuns pe la patru antrenamente de alergare, doua de inot si unul-doua de bicicleta pe saptamana. Am alergat deja doua maratoane si cam la doua saptamani alerg un semimaraton. Bineinteles ca si greutatea a ajuns in parametrii aproape ideali, in jur de 80 kg la 1.86 m, dar am si o stare de sanatate si bine extraordinara.
Dar poate cel mai interesant lucru care s-a intamplat in aceasta perioada este ca am redescoperit muntele, un prieten nelipsit in anii 90, dar abandonat pe parcursul facultatii si dupa. Am aflat cat de frumos e sa pleci singurel chiar si in timpul saptamanii pe la 5-6 dimineata din Ploiesti, sa fii la Busteni la 7, pe la Omu la 10 si apoi sa iti iei masa de pranz inapoi in Ploiesti ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Am regasit astfel si prieteni vechi, cu care bateam crestele Carpatilor si de care problemele si cararile diferite ale vietii ne-au despartit, dar pe care ne-a reunite aceeasi pasiune redescoperita pentru munte. M-am intalnit astfel pe la maratoanele montane cu Vlad si am descoperit ca dupa atatia ani ne simtit la fel de bine impreuna si radem de ne prapadim la aceleasi nimicuri.
Si pentru ca am ajuns in prezent, ma suna Vlad de Craciun si imi zice “Coaie, vezi ca mi-am luat clapari noi, ti-i dau tie cadou pe aia vechi, ai belit-o ca de la anu’ te bag pe ski de tura!”. “Bai Vladute tata, ii raspund cu vocea tremuranda, stii doar ca am genunchii rablagiti, si la ce dracu’ imi trebuie alt sport, nu fac destul, plus ca nu am echipament si nici bani, ca anu asta reamenajez apartamentul, stii bine ca cu nebuna aia de nevasta-mea nu e de glumit, ca ea adduce grosu’ malaiului in casa!”. “Lasa ba, io iti dau claparii, treaba ta ce faci si cum faci, dar daca ii ai pe aia iti zic eu ca usor usor iei si restul, mai un second, mai o pomana, vedem noi!”
Astea fiind zise, draga Derdelus, draga domnule Alexosu, cu respect va solicit pe aceasta cale sansa de a primii skiurile de pomana si va promit solemn ca isi vor gasi intrebuintare, ca de sport eu nu ma las!
PS. Claparii sunt cam stramti, deci probabil trebuie sa fac rost de alta pereche. :)
Darin, Viorele, mi-ați făcut ziua frumoasă cu vorbele voastre.
2 observații/completări pentru amândoi.
1. Snowwolf e un schi de tură, ar trebui folosit ca atare. Nu cred că e soluția cea mai bună pentru un intermediar, decât dacă nu e singura pereche.
2. Va trebui să vă luați și legături și piei de focă. Nu sunt ieftine, vor depăși 1500 lei (noi).
Și câte o întrebare pentru amândoi: de cât timp schiați? Și cât de bine? Și cât de des?
Alexosu, eu sunt incepator absolut, deci probabil nu am motive sa iau skiurile astea din picioarele altora care le vor folosi la adevarata valoare. Nici echipament nu am, dupa cum am spus anterior.
Exista doar dorinta si vorba lui Warren Miller: ““You want your ski? Go get it.”
Nu ma deranjeaza absolut deloc sa ma rezum la alergat si biciclit, asta e, ma sacrific. :))
Nu m-am dat niciodata pe tura mai mult pentru ca nu-mi permite conditia mea fizica, inca :)
Deocamdata incerc sa urmez sfaturile prietenilor care se dau mult mai bine decat mine si s-o iau treptat, partie cat mai neingrijita si cat pot pe zapada mare care deocamdata ma oboseste destul de mult :) deci sincera sa fiu cred ca mai am ceva pana la tura. Oricum, sunt hotarata pe treaba. Multumesc. :-*
Vineri se închid urnele. Ultima șansă, deci.
Salut,
Am mai scris si la concursul de anul trecut si se pare ca trebuie sa-mi incerc norocul din nou.
Va spuneam atunci ca ma dau de vreo 7(acum 8) ani pe niste schiuri pe care producatorul lor le-a facut probabil la betie, intr-o noapte pe vapor. Insa, cu toata originea lor “nesanatoasa”, ne-am inteles destul de bine pana acum si pe partie inca se descurca rezonabil, dar la viteze nu prea mari.
Necazul e acuma ca, de vreo cativa ani, am inceput sa merg cu ele in afara partiilor si aici au cam inceput sa iasa la iveala neajunsurile schiului: pulver-ul e bun da’ sa nu fie prea adanc, pe zapada tare flutura de nu te vezi, fereasca sfantu’ de crusta, iar de gheata nici sa nu auda.
E drept ca poate fi putin (da’ putin de tot! :p) si din cauza schiorului si ca prin tehnica poti compensa unele lipsuri ale echipamentului, dar am inteles ca acum cer prea mult de la schiul meu.
Ce pot sa spun e ca, indiferent de conditiile pe care le-am intalnit pe sus, a meritat fiecare urcare cu schiurile pe munte si simt ca in directia asta vreau sa evolueze treburile pe viitor. Cred ca un schi de offpiste mai lung, rigid si o legatura mobila sanatoasa ar usura mult lucrurile in privinta asta.
Mulțumim foarte mult pentru interes, m-am bucurat să vă citesc gândurile despre datul la vale. În câteva zile vom anunța cu cine ne vedem în Fabrica (sau pe unde ne-om vedea) pentru a face oficiile.
Buna!
sunt nou pe aici, novice in ale schiurilor, mediu in ale schiatului, si avansat in ale povestitului!
Azi am venit de la munte! Harghita-bai!
Sambata am incercat o pereche de schiuri, inchiriate, si a fost foarte ok. M.am simtit in al 9.lea cer si la propriu si la figurat! Ture bune cu ele, derapaje ok, viteza daca doreai, totul de vis mai ales cu claparii!
Erau un tot unitar!
Duminica. Alte schiuri, alt format, subtiri, inguste si fara vlaga! Marginile aproape drepte pe toata lungimea lor! Nu fugeau, ma chinuiam , claparii prosti, fara stabilitate!
De asta data viitoare, cand merg la schi, fiind un pasionat al muntelui , mai nou al schiului in amanunt, vreau sa probez schiurile ce le oferiti cu generozitate!
Multumesc si o sa revin cu impresii, cu sau fara schiurile de la voi!
P.S. Eu as prefera “cu”. Nu.mi placa “fara”.
Drumuri bune!
Dan, mulțumesc pentru comentariu, dar a venit prea târziu. Concursul se încheiase deja. Next time :).