Câteva gânduri post-ISPO

Pentru câteva zile, Munchen devine cel mai important oraș pentru industria sporturilor de iarnă. ISPO e cel mai mare și mai important târg de iarnă din Europa. Câteva cifre, ca să vedeți cam care e dimensiunea:

Număr total de vizitatori: 81.000 din 109 țări* / creștere de 4% față de 2012
Număr de expozanți: 2481 din 52 de țări
Spațiu ocupat: 103.220 m2
14 hale (fiecare cam cit pavilonul central din Romexpo).
30mp – cam cel mai mic format de stand, e undeva pe la 10.000 de euro. Fără costurile de amenajare și cheltuieli conexe. Prețul nu diferă În funcție de amplasare, ci se alocă după criterii de brand awareness și vechime la târg.

*Estimăm că din România au fost mai puțin de 400, adică sub 0.5%.

O grămadă de oameni foarte cunoscuți și deosebit de normali în hala A3, cea dedicata freeskiului: JP Auclair, Kaj Zakrinsson, Cody Townsend, Julien Regnier – ca să îi numim doar pe cei cu care am schimbat câteva vorbe. Și nu, nu aveau deloc atitudine a la Adrian Mutu :). Asta a fost printre surprizele cele mai plăcute.

Ca feel general parcă industria este într-un impas. Iarna nu prea grozavă din ultimii ani plus efectele crizei par să fi obosit puțin expozanții. Totuși, pe partea de amenajare și mod de prezentare a produselor, creativitatea a luat de multe ori locul investițiilor uriașe. Locul întâi din toate punctele de vedere la categoria boardsports este fără dubiu pentru prezența conglomeratului Quicksilver (Quicksilver, DC, Libtech, Roxy, etc).

Cei din Amer Sports (Atomic, Salomon, Suunto, etc) prind viteză tot mai mare: inovații, produse noi, standuri uriașe, lume multă. Good for them. Apropo, noul BBR este foarte-foarte urât iar gama Rocker e cam neinspirată. Gama Atomic e la fel de extinsă ca întotdeauna – în fiecare an austriecii aruncă în piață mai bine de 60 de modele.

O prezență foarte bună, atât din punct de vedere al produselor cât și a prezentării au cei de la Voelkl/Marker/Dalbello. Cineva acolo face o treaba excelentă pe partea de marketing și product development. Nu e o întâmplare că au luat o grămadă de premii – unul pentru tehnologia VWerks, pe care de la anul o vom vedea și în Katana. Schi de tură cu lățime de 112mm nu vezi foarte des. Am remarcat și intrarea pe aglomerata piață de căști și ochelari cu brandul Marker, la fel și prezența tot mai fresh și mai coerenta a lui Dalbello.

La categoria “obosiți”, în care cu părere de rău i-am văzut pe cei de la Rossi în ultimii ani, vine și Tecnica Group (Nordica, Blizzard, etc). Se pare că mai nou nici ei nu o duc prea bine, deși găsim multe modele destul de tari la ambele branduri. Până la urmă suntem în punctul în care doar produsul nu mai e suficient. Din nou, nu e întâmplător că alianța cea longevivă cu grupul Marker s-a rupt acum ceva timp.

Overall, pe zona de freeski, nimic cu adevărat nou, de care să nu știm deja. De remarcat prezența în prima linie a cehilor (dada, cehi) de la Majesty, un brand relativ mic care se impune tot mai mult pe plan global. Ce spuneam în urma cu vreo 3-4 ani continuă să fie valabil și azi: rocker is everywhere. Nu mai este inovatie, este mainstream și tehnologia s-a maturizat și consolidat. Ce urmează? Cu siguranță backcountry freeride, freeride touring, etc. Adică gama de produse care se adresează celor care schiază pe lângă domeniul schiabil, dar nu prea departe de el. Pentru ei se dezvoltă rapid legături specifice (Marker și Tyrolia au fiecare vreo 3-4 modele, Salomon împinge Guardian-ul masiv în continuare), schiuri dedicate (mai nou La Sportiva au lățit schiurile), echipamente de protecție în caz de avalanșă (toți producătorii sunt deja cumpărați sau afiliați unor grupuri sau branduri puternice), și multe accesorii. Mai rămâne ca și resorturile să se prindă de acest trend și să reacționeze cumva – în State parcă se văd ceva semne, dar particula “free” încă sperie organizațiile clasice și rigide. Sau poate nu mai e nevoie de așa multe resorturi (hehe)?

Partea de chestii tehnice extrem de bine acoperită de pleiada de producători nordici. Mulți, profesioniști, lucruri de ultra-calitate și design fresh – Norona, Halgofs sau Kask. Conservatorismul a rămas se pare în est. Sau în estul extrem, dacă e să luăm în calcul multele branduri cehești și poloneze care dau o notă aparte întregului târg. Totuși nimic nu este întâmplător pe lumea asta, nu?

În ceea ce privește materialele folosite în hainele tehnice, în afara de Gore-Tex nu prea mai există altcineva. Fiecare producător încearcă să impună, sau să vină cu o membrană proprie, dar gama de top e clar bazată pe Gore-Tex. Strategia de piață deșteaptă, combinată cu dezvoltarea de produs adaptată pieței a adus familia Gore în poziția de a controla toate mărcile care contează. Ah, și în caz ca nu știați, nu orice poate fabrica cu Gore, procesul e de durată iar ei te acceptă ca partener după ce ai ajuns să fii cu adevărat cineva pe piață.

Halele 1 și 2 au fost complet ocupate de zgomotoșii teenageri cu snowboard-uri, skate-uri, longboard-uri, trotinete. În skatepark-ul Volcom au fost non stop sesiuni de dat la liber plus un contest cu rideri serioși și premii pe măsură (6000 de euro). Două hale (A4 și A5) au fost pentru mărcile mai vechi – schi alpin, de tura, schi nordic etc. Câteva cuvinte și zâmbete pentru oamenii care au fost în hala B1 – Bogner, EA7 (Armani adică), Collmar, Spyder și alții asemenea lor. E foarte interesant să observi că marea majoritate a vizitatorilor sunt ruși asezonați cu câțiva români și chinezi care se plimba uluiți printre gecile de schi cu leduri, blăniță și sclipici. O vizită interesantă și instructivă a fost în pavilionul C1, locul de desfășurare a noilor veniți, a start-up-urilor și a tehnologiilor nemaivăzute. O să vorbesc despre asta cu altă ocazie, merită un articol separat poveștile lor.

Că tot am adus vorba în deschidere despre prezența pe națiuni: dacă este să discutăm de mărci neafiliate vreunui grup care nu se mai știe al cui este sau unde face development, părerea mea personală este așa: locul 1 scandinavii, 2 Germania și Austria, 3 Cehia/Polonia. Dacă discutăm despre forță și cifre de afaceri, pe primul loc sunt grupurile plecate din State, apoi la distanța semnificativă ceva branduri europene.

ISPO este o experiență pe care un pasionat de zăpadă ar trebui să și-o ofere măcar o dată-n viață. După Chamonix și Niseko, desigur.

O galerie extensivă de poze poate fi văzută aici.