O zi pe platoul Bucegilor

Astăzi a fost o zi de iarnă serioasă, cum nu cred că am prins anul ăsta. Viscol, whiteout, 20cm de zăpadă în 2 ore. Am fost foarte aproape de o coborâre magică, sunt sigur, dar care nu a mai avut loc. Și când zic aproape, zic mai puțin de 200 de metri de intrarea în vale pe cea mai bună ninsoare imaginabilă.

Ne întorceam dinspre Omu, de la Cerdac, spre Valea Albă. Înainte de asta, mergeam spre Omu pentru că voiam o coborâre pe Bucșoiu, care vineri se vedea alb perfect. Până la Cerdac, ninsoarea ușoară cu care ne-am întlnit cum am ieșit din stația telecabinei  s-a transformat treptat în ninsoare hotărâtă, de iarnă, deasă și cu fulgi mari. La Cerdac, când ar fi trebuit să ne punem problema dacă o luăm pe sus sau pe curba de nivel, ne-am pus problema dacă suntem în locul potrivit. Viscolul ne-a făcut să schimbăm planul. În cele câteva minute cât am deliberat, vizibilitatea s-a redus la 10-20 de metri. Iar viscolul a tot crescut.

Pe drum spre Omu planul nostru de back-up era fie Valea Morarului, fie Valea Cerbului. La Cerdac am luat prima hotărâre bună a zilei: nu mai continuăm. Morarul era o țintă prea departe, Valea Cerbului, deși sub noi, nu se vedea deloc. Am ales o nouă destinație: Valea Albă, chiar dacă fiecare dintre noi trei o dăduse deja acum două săptămâni. Raționamentul a fost așa: pe Pripon nu se va vedea mai bine, la Mălin nu ne place ieșirea, mai ales pe ploaie – da, la un calcul simplu ne-am dat seama că jos plouă torențial dacă sus ninge așa frumos, pe Coștila s-a cam închis sezonul de schi din cauza multor porțiuni fără zăpadă. Deci, da, Valea Albă e perfectă. Oricum, de preferat unei coborâri cu telecabina.

Așa că iată-ne, trei oameni veniți să schieze o vale, după o plimbare de mai bine de 3 ore, mergând în direcția pe care o simțeam ca fiind bună, dar fără să mai avem nici un reper din cauza ceții și a viscolului. Socoteala cu Valea Albă e foarte simplă pe vreme bună. Intrarea, deși relativ îngustă, nu pune nici o problemă. Dar ce se întâmplă dacă crezi că ești unde trebuie, dar nu ești de fapt acolo? Ce se întâmplă dacă ești 10 metri mai la stânga sau mai la dreapta? Ce se întâmplă dacă ești pe cornișă? Alt scenariu de examinat: e posibil, chiar dacă puțin probabil, ca ploaia să se amestece cu zăpada și să înghețe complet. 3 oameni, 2 colțari, o pereche de pioleți. Nu ne place nici scenariul ăsta.

Ne întoarcem pe urme în marcajul spre releu și apoi la stația de telecabină. A doua hotărâre bună a zilei, luată însă mult mai greu decât prima. Oricât de raționali am fi, să cobori cu telecabina când ai venit pentru o vale e ultima opțiune pe care o vrei. Atât de ultima, încât în momentul în care s-a ridicat ceața, pe la ora 15.00, am avut ultima dezbatere. 45 de minute până la intrarea în Albă, 10 minute de coborâre, încă 60 de minute până la mașini. Sau telecabina. Azi a câștigat telecabina.

A fost o zi perfectă, să nu fiu înțeles altfel. E o treabă foarte reconfortantă să mergi pe munte pe vreme proastă, să renunți la palnul inițial, la cel de rezervă și apoi la rezerva planului de rezervă și să știi că ai făcut bine. Să fii cu doi oameni în care ai încredere e o idee tare bună. Pe data viitoare, deci.