bucegi

În lumina noilor informații despre telecabina din Bușteni, putem inaugura liniștiți seria de articole “Bucegii la picior”. Spuneam că mi se par evidente 3 variante de acces la văile din nordul masivului: telecabina din Sinaia, urcare pe Valea Cerbului sau cu mașina până la Diham și de acolo la picior. Câteva cuvinte despre tura de acum o săptămână, când am făcut o plimbare lungă de la cota 2000 până la intrarea în Valea Albă. Întâi am vrut să coborâm pe valea Comorilor, dar ne-a descurajat lipsa zăpezii. Speram că Alba […]
Sezonul de văi e pe cale să înceapă. Zilele sunt mai lungi, vremea mai prietenoasă, iar zăpada se transformă în firn. Sună perfect, dar lucrurile nu stau chiar bine pentru cei mai mulți dintre noi. Telecabina din Bușteni nu prea va funcționa în primăvara asta. Tocmai a intrat într-o revizie prelungită pentru două sătpâmâni, va fi funcțională în perioada sărbătorilor de Paște, pentru afluxul mare de turiști, dar apoi va mai fi închisă pentru încă cel puțin 30 de zile. Astea sunt planurile, deci sunt niște cifre informative, nu exacte. […]
Chiar dacă a început cu trei zile intense în Bâlea, sezonul ăsta se anunța destul de cuminte. Până acum am tocat pârtiile din Azuga, Sinaia, Bușteni, Poiană. Foarte bune, nu mă plâng, mai ales pentru un schior complet ieșit din formă ca mine. Schiatul pe pârtie rămâne pentru mine cea mai bună metodă de a reintra în clăpari. Azi s-a întâmplat să dau o vale pe care nu mai ajunsesem dar care era în plan de ceva timp. Urlătoarea. Prognoza anunța o vreme perfectă – soare, vânt slab, temperaturi în jur de […]
Să zicem că oficial a început schiul de primăvară. Martie nu se pune, în general e considerată lună de iarnă plină. Primăvara asta vine după o iarnă mai altfel, și nu în sensul bun. În Bucegi, cea mai consistentă ninsoare a avut loc acum 2 săptămâni. Nu a fost o iarnă neapărat proastă – zăpada a tot fost pentru cine a căutat-o, dar niciodată nu prea a fost la îndemână. Poate nici nu e rău așa. Revenind la tură de duminică, am fost pe Pripon din nou după mulți ani. […]
Cu ocazia unei ieșiri în La Grave, am avut greutăți cu aprecierea dificultățea unui traseu datorită faptului că în România nu există o clasificare de nici un fel a culoarelor care s-au schiat de alungul timpului. În Franța, deși clasificările franceze Blachère, Traynard, Labande, Shahshahani (Toponeige) nu îmi erau necunoscute, neavând termen de comparație cu culoarele din România, îmi era foarte greu să apreciez dificultatea unui culoar. Datorită faptului că am la activ poate peste 2000 de zile de ski pe vai în cele mai diverse condiții, cred că sunt în măsură să mă încumet să […]