De curând, printr-un concurs fericit de evenimente, am ajuns pentru o zi în Val Thorens. Știți genul – sute de km de pârtie, zeci de cabluri, aglomerație. Printr-un concurs de evenimente mai puțin fericit am ajuns fără nici un fel de echipament de schi. Așa că a trebuit să închiriez schiuri, clăpari, bețe și să împrumut o pereche de mănuși și niște ochelari. Cu împrumutatul a mers brici, cu închiriatul nu tocmai.
Să reiau puțin povestea. Am intrat într-un centru de închirieri care părea că are oferta cea mai bogată unde era un tip foarte dispus să mă ajute să găsesc echipamentul optim. Am cerut cei mai rigizi clăpari pe care îi are. Mi-a spus că nu are clăpari rigizi și mi-a adus un Salomon cu flex 90. După ce mi-a măsurat piciorul a decis că am nevoie de mărimea 300. După ce l-am pus în picior i-am cerut un 290. Care oricum era super larg chiar și după ce l-am strând cât am putut de mult. Ce să zic, comozi clăpari, dar mai potriviți pe post de cizme de ploaie decât pentru dat. Nu cred că m-am dat niciodată într-un clăpar care să reacționeze atât de greu la schimbările de direcție.
Schiurile au fost ok – un Volkl RTM 78 de 177. Descris pe site-ul oficial ca fiind “a high performance ski with a huge operating range for a massive audience, from intermediates to even expert skiers”. Aș fi luat un all-mountain, dar pârtiile era betonate în prima parte a zilei, majoritatea fiind pe fețe nordice și vestice. În plus, nu prea erau schiuri mai luni de 180. Revenind la RTM-ul meu, fix așa l-am simțit: ca un schi făcut special pentru centrele de închirieri, pentru schiori care nu își pun probleme prea mari în privința echipamentului. Un schi care își face treaba fără nici un fel de tresărire de personalitate. Ca filosofie, e exact opusul schiurilor care mă interesează. Oricum, nu am ajuns să simt prea bine schiurile din cauza clăparilor.
Așa că mi-am adus aminte de o discuție veche de când există centrele de închriat: ce închriez și ce cumpăr? Și când?
Soluția ideală e să nu închiriezi nimic. Să alegi echipamentul care ți se potrivește cel mai bine și să te bucuri de el. Dar nu toți trăim într-o lume ideală. Așa câ dacă te dai câteva zile pe an și simți că efortul financiar e prea mare, închiriază doar schiurile. Cumpără-ți o pereche de clăpari și crede-mă pe cuvânt că te vei bucura de ei.
Problema cu clăparii de închiriat e că sunt folosiți intensiv. Într-o stațiune ca Val Thorens, care vinde câteva milioane de zile de schi pe sezon, clăparii ăia vor avea cel puțin 100 de zile de schi pe sezon. Și vor fi folosiți cel puțin 2 sezoane, dacă nu mai mult. Tu te vei da 10-20 de zile pe an. Fă un calcul simplu și vei observa că niște clăpari de închiriat au echivalentul a 5-10 sezonae de dat. În plus nu există termenul de termo-formare, nici măcar de formare, pentru că vor fi folosiți de oameni diferiți cu picioare diferite. Așa că se vor lărgi și se vor lăsa într-un fel care nu te va ajuta deloc. Și cu cât sunt mai vechi, cu atât vor mirosi mai rău, în ciuda faptului că în centrele de închiriere sunt uscați și dați cu spray-uri anti-miros.
Și un calcul financiar: o pereche de clăpari vor costa cam 20-30 de euro/ zi. Mai puțin în extra-sezon, dar aici vorbim de schiorul obișnuit, care își ia o vacață de schi în februarie-martie, adică în sezon. În 10 zile de dat, ajungi cam la prețul unui clăpar mediu sau a unui clăpar bun cumpărat la reduceri. Șii când sunt reducerile? Fix în perioada asta. Încă mai poți prinde prețuri foarte bune la echipament din sezonul care s-a încheiat.
Clăparul e piesa esențială din mixul echipamentului. E primul filtru dintre schior și zăpadă. Cu cât ai un clăpar mai bine potrivit pe picior, cu atât schiul va reacționa mai bine la intențiile tale. Oricât ai fi de începător sau de avansat, clăparul te va ajuta sau te va încurca mai mult decât schiurile, mai mult decât legăturile. Nu mai mult decât tehnica, evident, dar de ce să te chinui cu un clăpar prost, când poți învăța repede cu un clăpar bun?
Tragem linie: oricine schiază cel puțin 10 zile pe iarnă ar trebui să își cumpere clăpari. Schiurile pot fi închiriate o perioadă, până când decizi ce vrei, ce ai nevoie, ce îți place. Într-un episod viitor vorbim despre cum să cumperi cei mai potriviți clăpari.
COMMENTS (4)
Radu
()
În privința clăparilor e clar, este ideal să fie ai tăi. Pentru un începător (de la zero) i-aș recomanda maxim 5-6 zile în clăpari închiriați, după care, dacă chiar îi place și vrea să se perfecționeze, să cumpere clăpari.
La schiuri discuția e mai nuanțată bineînțeles. Din experiența mea, în Franța e mai greu să găsești echipament cu adevărat de vârf. În Austria în schimb am putut închiria Stockli Laser GS de 185cm!
Alex Borșan
()
Da, cu siguranță poți găsi schiuri dacă ai timp să cauți chiar și în Fanța. Chiar și în Bansko. La noi e ceva mai greu. Dar eu mă gândeam la schiorul obișnuit, care ajunge într-un resort și se duce la un centru de rental undeva aproape de hotel.
ion
()
si daca tot va luati clapari, sa fie noi. nu sh. :))
Alex Borșan
()
Decât să iei SH, mai bine închiriezi. Și cum nu e o idee bună să închiriezi, there you go.